Bangkok: Povestea călătoriei noastre

temple palat regal angkor wat

Bangkok – Orașul Îngerilor?

 

Top 3 cuvinte despre Bangkok: recorduri, rege, libertate

Bangkok se poate lăuda cu mai multe recorduri și totul începe chiar de la numele său, cel mai lung nume de oraș din lume conform Guiness Book: “The great city of angels, it’s where the immortal divinity dwells, the invincible city, the royal capital endowed with nine precious jewels and full of joy, it is abundant with enormous royal palaces, it’s where the reincarnated angels reside, at the order of Inrda, Vishvakarma majestically built the capital”. Pentru că ar trece probabil ziua până când thailandezii ar rosti numele complet al capitalei și pentru că e prea lung și pentru Twitter și pentru multe alte motive, Bangkok este prescurtat în thailandeză “Krung Thep”, Orașul Îngerilor. Ca să păstrăm tradiția numelor lungi, am putea denumi Bangkok-ul “Cel mai vizitat oraș din lume conform Global Destinations Cities Index, cel mai călduros oraș al planetei conform Organizației Mondiale de Meteorologie și orașul cu cea mai mare statuie a lui Buddha de aur din lume”.

Ceea ce  ne-a atras atenția de cum am pus piciorul în Bangkok a fost imaginea regelui, peste tot în oraș, în aeroport, pe clădiri vechi sau noi, în temple sau chiar în casele oamenilor în loc de icoană…așa că să nu cumva să vă bată gândul să faceți vreun gest necuviincios la adresa regelui pentru că vă paște închisoarea. De altfel, în Thailanda și mai ales în Bangkok, regele este cu adevărat venerat de oameni, fiind al 9-lea monarh din dinastia Chakri, dinastie ce a mutat capitala în Bangkok, după distrugerea vechiului regat de la Ayutthaya. Regele Rama IX este iubit de popor pentru susținerea democrației, a luptei contra drogurilor și a progresului de care țara s-a bucurat sub conducerea lui.

Cu siguranță nu este vorba de libertatea modelul SUA, însă în Bangkok se vede faptul că Thailanda nu a fost niciodată o țară supusă, după modelul colonial, cum s-a întâmplat de altfel pentru majoritatea țărilor din Asia de Sud-Est. Cel mai bine poți vedea asta pe Khao San Road, strada plină de tarabe cu street food și alte nebunii sau în Patpong, sex shopping street-ul Bangkok-ului, acolo unde oferta este diversificată, oamenii extrem de inventivi, iar tehnicile de negociere par că sunt înnăscute.

 

Călători în Bangkok

Se spune că fie iubești, fie urăști Bangkok-ul pentru că este un oraș la care nu poți rămâne indiferent. Bangkok e un imens furnicar, cu un trafic incendiar compus din tuk-tuk-uri pestrițe, biciclete pe post de cărucioare, scutere cu până la 5 persoane , toate circulând haotic de îți sare inima din piept. Din viteză, făcând slalom printre toate personajele acestui trafic, treci razant pe lângă tarabele omniprezente la orice colț de stradă sau mulțimele de oameni și copii ce cască gura.

Deși pare un imens haos, prin Bangkok legile, unele dintre ele foarte ciudate, joacă un rol important: peste tot vezi polițiști cu măști de protecție pe față, nu ai voie să aduci niciun afront regelui, nici măcar călcând din greșeala pe vreo bancnotă ce conține imaginea lui. Mai mult, dacă ești italian, e posibil să ai probleme mari pentru că nu ai voie să ieși din casă fără lenjerie intimă, conform legii .

Dar tot  Bangkok-ul este un oraș hunted de către mutinaționalele cu pretenții și investitorii cu viziune, este cel mai vizitat oraș din lume (la bătaie cu Londra), iar metroul supra-teran ultramodern lasă în umbră tarabele cu street food și forfota străzilor cu Go-Go Bars.

Din cele două săptămâni în Thailanda și Cambodgia (insulele Phi Phi, Angkor Wat și Phnon Penh), patru zile am avut la dispoziție pentru Bangkok, destul cât să ne dăm seama dacă îl iubim sau urâm.

Ziua 1: În Veneția Estului totul se negociază

Primul contact cu Bangkok-ul? O plimbare cu tuk-tuk-ul și bineînțeles, prima negociere. Atunci când văd un “farang” (european), thailandezii își folosesc zâmbetul și încearcă să fie de folos, mai mult lor decât ție :)). Pentru că este încă o țară săracă, lovită din senin de globalizare și valuri de turiști, pentru cei de aici fiecare turist este o mină de bahți. Dacă te-ai prins, sunt pregătiți cu un zâmbet și o replică universală “ahahahah, mistake, mistake…ahaha”. Cu toate acestea, sunt oameni ospitalieri și buni la suflet și nu am simțit niciun pericol în toată excursia noastră.

Pentru că am trecut testul la negocierea cu șoferul de tuk-tuk, ne-am permis să ajungem în piața de weekend Chatuchak. Aici să vezi negociere…în cea mai mare piață de weekend din lume, cu peste 8000 de tarabe și 100.000 de oameni ce o vizitează pe zi.  Ce poți găsi aici? Mai bine întreabă ce nu poți găsi pentru că piața are 27 de secțiuni de produse, de la mâncare la animale sau antichități. De aici ne-am luat majoritatea suvenirurilor, așa că negociați cu calm și alegeți înțelept :).

 

The best coco ice cream <3

The best coco ice cream <3

Piața Chatuchak, plină de farangi :))

Piața Chatuchak, plină de farangi :))

Aici nu am avut curaj să negociem :))

Aici nu am avut curaj să negociem :))

Bangkok-ul nu a fost dintotdeauna orașul aglomerat și plin de zgârie-nori pe care îl vedem astăzi. Acum 200 de ani, poluarea mașinilor din zilele noastre era înlocuită de forfota bărcilor de pe cele câteva sute de “khlongs” (canale cu apă) ce reprezentau principala rută comercială a Bangkok-ului. Printre negustorii europeni ce se aventurau aici, orașul își câștigase supranumele de Veneția Estului.

Orașul modern s-a dezvoltat într-un ritm amețitor în ultimele decenii, așa că infrastructura modernă a autostrăzilor suspendate a lăsat ușor-ușor în urmă numele de Veneția Estului, mare parte din canale fiind astupate. O imagine a vechiului Bangkok, orașul pe canale și casele sale plutitoare, am putut-o descoperi printr-o plimbare cu barca în zona tradițională Thonburi, în așa numitul “sat al artiștilor” – “Khlong Bang Luang”.

Barca ne-a lăsat pe pontonul care se continua prin terasele de lemn ale caselor plutitoare, de unde am putut trage curioși cu ochiul în interiorul caselor vechi, decorate în stil thailandez. Printre primele case a fost Baan Silapin, poate cea mai cunoscută casă de pe aici, în care de multe ori se organizează spectacole tradiționale cu păpuși marionete. Nu ne-am nimerit fix la ora 14:00 când se țin de obicei spectacolele, așa că ne-am plimbat în continuare printre terasele cu flori, cu o mică oprire pentru un desert delicios din alune, fulgi și miere, pregătit pe loc de locuitorii ospitalieri de aici.

Plimbarea cu barca s-a încheiat înapoi în portul Tha Tien, un loc foarte turistic de altfel, aflat chiar în zona Palatului Regal. De altfel, thailandezii știu bine să atragă turiștii, iar una dintre metode este prin renumitele tarabe de street food unde frigăruiele cu calamar, caracatiță, sepie, asezonate cu chips-uri și sosuri specifice nu ne-au lăsat indiferenți. 5 minute mai târziu eram tolăniți pe iarbă la picnic lângă port și putem da deja un review de 5 stele street food-ului din Bangkok.

Seara ne-am petrecut-o în zona Khao San Road – Soi Rambuttri. Viața de noapte din Bangkok nu înseamnă doar “străzile roșii” din Patpong sau Soi Cowboy, ci și un oraș plin de viață, ce pare că nu doarme niciodată, cu străzile înțesate de terase și tarabe cu mâncare, luate cu asalt de back-packeri, călători și străini din toată lumea.

bangkok barca pe apa

Prin Veneția Estului

 

Gata pentru un selfie în barcă :d

Gata pentru un selfie în barcă :d

Căsuțele plutitoare din centrul vechiului Bangkok

Căsuțele plutitoare din centrul vechiului Bangkok

În culisele din cartierul artiștilor - Bangkok

În culisele din cartierul artiștilor – Bangkok

Cu toată viteza spre Palatul Regal

Cu toată viteza spre Palatul Regal

Street food picnic lângă Palatul Regal și portul Tha Tien.

Street food picnic lângă Palatul Regal și portul Tha Tien.

Khao San Road – poți rătăci o noapte printre magazine, terase și baruri

Khao San Road – poți rătăci o noapte printre magazine, terase și baruri

 

 

Ziua 2: Pe 2 roți prin vechea capitală Ayutthaya

A doua zi de dimineață, ne-am luat micul dejun realxați la hotel pentru că aveam planurile făcute și urma să ne petrecem toată ziua în vechea capitală Ayutthaya. Doar că socoteala de acasă nu se potrivește cu cea din Bangkok :)), așa că un drum de o oră cu microbuzul s-a transformat într-o aventură de 3 ore cu schimbat de tuk-tuk prin Bangkok și trenuri blocate la semafor în oraș . Nicio problemă, de aia există zâmbetul thailandez și replica “ahahahah, mistake, mistake…ahaha”.

Ajunși în Ayutthaya, am fost bucuroși să închiriem biciclete pentru o zi în oraș, nu de alta, dar bicicletele le conduceam noi. De ce am ales bicicletele? Simplu, pentru că Ayutthaya este astăzi un orășel mic de provincie cu 50.000 de locuitori, în care distanțele dintre principalele obiectivele istorice sunt de doar câțiva kilometri.

Dar mai întâi, hai să vă povestim un pic de Ayutthaya, un oraș prea puțin cunoscut lumii astăzi.

Cu mult timp înainte de Bangkok, exista în Regatul Siam-ului (vechea denumire a Thailandei), Ayutthaya, orașul de 1 milion de locuitori în anul 1700, înconjurat de 12 km de ziduri, 99 de porți și 3 râuri ce îl apărau natural. La acea vreme, ca importanță economică, Ayutthaya era comparabil cu marile orașe europene. În timp ce mare parte din lume trecea prin războaie sângeroase, libertatea și unitatea țării au permis dezvoltarea unui oraș la porțile căruia băteau negustori din toate colțurile lumii pentru a se îmbogăți.

În afară de negustorii din toată lumea, cine mai poftea la bogățiile orașului erau și vecinii birmanezi, ce organizau raiduri în mod constant pe teritoriile thailandezilor. Așa și-a găsit până la urmă sfârșitul și Ayutthaya în 1767, când în urma unui atac de peste un an de zile, porțile orașului au cedat, istoria unui oraș de câteva sute de ani oprindu-se parcă aici în timp, odată cu incendierea completă a orașului. Așa a început povestea noii capitale Bangkok – Orașul Îngerilor, locul ales ca centru de putere al poporului thailandez.

Tot ceea ce mai amintește astăzi de vechea Ayutthaya, fiind martore istoriei locului, sunt ruinele templelor arse și statuile fără cap. În raidurile noastre cu bicicleta pe la temple, ne-au rămas în minte: Wat Phra Si Sanphet, templul familiei regale cu cele trei stupe și fostul Palat Regal, dar și Wat Ratchaburana, unul dintre cele mai bine păstrate temple.

Pe lângă ruinele templelor vechi, am traversat apa în nordul orașului cu o bărcuță pentru a vedea Wat Monthop, un templu al zilelor noastre pentru oamenii ce își duceau aici liniștiși viața. Din nou, e impresionant în Asia contrastul între căsuțele lor sărăcăcioase și templele somptuoase și pline de bogății.

Înapoi în Bangkok, seara aveam rezervare la Cielo Sky Bar pentru o belvedere by night asupra imensului furnicar. Experiența a fost exact ceea ce aveam nevoie după așa o zi, așa că ne-am bucurat din plin de un cocktail rece, amintindu-ne de întâmplările zilei.

În gara din Bangkok, spre Ayutthaya.

În gara din Bangkok, spre Ayutthaya.

Cu bicicleta prin Ayutthaya

Cu bicicleta prin Ayutthaya

Oare merge GoPro-ul?

Oare merge GoPro-ul?

Ce a mai rămas din vechea Ayutthaya după invazia birmanezilor

Ce a mai rămas din vechea Ayutthaya după invazia birmanezilor

Wat Prah Si Sanphet – unul dintre simbolurile Ayutthayei

Wat Prah Si Sanphet – unul dintre simbolurile Ayutthayei

Ne îndreptam către partea mai puțin turistica din Ayutthaya

Ne îndreptam către partea mai puțin turistica din Ayutthaya

Bangkok-ul noaptea by Cielo Skybar

Bangkok-ul noaptea by Cielo Skybar

Până vine chelnerul, măcar să facem un selfie :d

Până vine chelnerul, măcar să facem un selfie :d

 

 

Ziua 3: Marele Palat, temple, temple și Patpong

Am început cea de-a treia zi cu Marele Palat, cel mai important și vizitat obiectiv din Bangkok. După distrugerea Ayutthayei, regele Rama I, întemeietorul dinastiei din care face parte și actualul rege a mutat capitala pe cealaltă parte a râului Chao Praya, contribuind decisiv la transformarea micului sătuc în ceea ce este astăzi Bangkok-ul. Totul a început cu înălțarea unor ziduri groase de aproape 2 km lungime ce urmau să protejeze un întreg complex de palate, clădiri administrative și religioase.

Bangkok-ul nu a fost nicioadată cucerit și, în timp, fiecare rege din dinastia Chakri ce a condus țara până astăzi și-a lăsat amprenta printr-un templu sau o pagodă astfel încât Palatul a devenit o emblemă a arhitecturii tradiționale și a istoriei Thai, dar are și influențe aduse de peste mări și țări (cambodgiene, indiene, europene etc.). Toate acestea au transformat locul într-un imens labirint în care cu siguranță ne-am fi descurcat foarte greu fără ghidul nostru, o thialandeză veselă la doar 1.5m ce știa foarte bine să se strecoare printre mulțimile de chinezi, dar și să ne atragă cu poveștile locului. Ce ne-a mai povestit ghida noastră am scris în secțiunea Oameni ai locului.

În labirintul de clădiri, palatul Chakri Maha Prasat ne-a lăsat pur și simplu cu gura căscată: o reședință somptuoasă pentru conducătorii țării așa cum mai vezi și prin Europa, însă ceea ce o deosebește de celelalte este modul în care elementele europene se îmbină perfect cu arhitectura și decorațiile tradițional thailandeze în mijlocul unui peisaj cu bonsai și flori asiatice.

Un alt loc în care turiștii se înghesuiau la coadă este Templul Regal, ce adăpostește statuie a lui Buddha de Smarald – Emerald Buddha. Istoria statuii venerate de un întreg popor este învăluită în mister, originea ei fiind necunoscută. Nimeni în afară de rege nu are voie să se apropie de statuie, iar de trei ori pe an, regele însuși îi schimbă veșmintele în cadrul unei ceremonii speciale în funcție de anotimp (vară, iarnă, sezon ploios) pentru a aduce noroc poporului.

Aproape de Marele Palat, se înalță triumfător Wat Pho despre care se spune că este cel mai vechi templu din Bangkok. Sunt câteva elemente-cheie pentru care Wat Pho este cel mai important templu din Thailanda: a fost cunoscut încă de la început ca un loc al vindecării (ulterior deschizându-se și o farmacie aici), este locul ce a găzduit prima universitate din Thailanda, se spune că aici a luat naștere cultura masajului thailandez, dar mai înainte de toate găzduiește cea mai mare colecție de statui cu Buddha, printre care și imensa statuie de 46 de metri suflată cu aur – Buddha Înclinat. După ce vizitați templul vă puteți relaxa și la un masaj tradițional chiar la vechea școală de masaj de la Wat Pho.

Masajul l-am lăsat mai pentru seara, așa că fuga spre portul Tha Thien pentru a lua barca ce ne-a dus pe partea cealaltă a râului Chao Phraya, la templul Wat Arun, de unde aveam în gând să vedem apusul. Fiecare templu are povestea lui, iar Wat Arun este un templu cu un puternic simbolism mitic, fiind considerat o reprezentare a Muntelui Meru, centrul lumii în credința buddhistă. Din păcate templul era în reconstrucție, așa că nu am putut urca în vârf și a trebuit să ne mulțumim cu un apus din barcă .

Ușor-ușor s-a lăsat seara, iar o vizită în Bangkok nu ni se părea completă până nu am făcut și noi pe curioșii în zona Patpong, un fel de Red District din Amsterdam, dar la nivel macro.  Imaginați-vă că avioane întregi aduc aici turiști cu un singur scop, 400.000 de femei din zona Bangkok sunt în această industrie, iar veniturile directe sau indirecte din prostituție reprezintă cam 1.5% din PIB-ul țării.

Poate că vă întrebați ca și noi de ce Thailanda. Se pare că fenomenul a luat amploare pe la mijlocul anilor ’60, atunci când soldații americani ce luptau pe frontul din Vietnam căutau în Thailanda “some relaxation, man”. Guvernul thailandez căuta ceva bani în plus la buget într-o țară foarte săracă la acea vreme. Aceste “ceva-uri” complementare au dus la legalizarea tacită a prostituției, iar pe fondul dezvoltării țării din punct de vedere turistic și a globalizării, s-au creat mărci înregistrate în lume cum ar fi Patpong, Soi Cowboy, Go-Go bars sau ping-pong shows.

Am dat și noi o tură curioși prin zona Patpong, ce găzduiește și o piață de noapte, magazine de suveniruri, dar mai ales adevărate parade de costume tematice și culori: farmaciste, polițiste sau Barbie-travestiți. Totuși, pentru noi senzațiile tari din seara asta au fost lăcustele fripte degustate în stradă la taraba de street food, după care o bere Singha la o terasă cu vedere la show-ul de pe stradă.

La Palatul Regal

La Palatul Regal

palatul regal bangkok

Chakri Maha Prasat – cel mai somptuos din complexul regal

Câte temple, atâtea capete ;))

Câte temple, atâtea capete ;))

Reclining Buddha - 46 de metri lungime

Reclining Buddha – 46 de metri lungime

Wat Arun (în renovare deocamdată)

Wat Arun (în renovare deocamdată)

 

Ziua 4: Scene din James Bond prin Bangkok

În ultima zi în Bangkok, am vrut să ne cumpărăm ultimele suveniruri direct din barcă (de la Damnoen Floating Market), am fost atrași de povestea lui Jim Thompson și am făcut o tură pe la reședința regală Dusit Palace.

Din nou am avut nevoie de skill-urile de negociatori pentru a aranja excursia de jumătate de zi până la piața plutitoare Damnoen Saduak, piața făcută cunoscută în toată lumea de filmul lui James Bond The Man With The Golden Gun și de Bangkok Dangerous cu Nicolas Cage. În trecut piețele plutitoare erau modul uzual de a comercializa produse în Bangkok-ul aflat pe canale, astăzi au mai rămas doar câteva, cu scop turistic, ce-i drept. Cu toate că plimbarea cu barca printre tarabele plutitoare semăna mai mult cu traficul la o oră de vârf în Bangkok, experiența inedită a făcut ca efortul să merite din plin.

Înapoi în Bangkok, tot la capitolul mister și James Bond am rămas pentru cp am mers să vizităm casa lui Jim Thompson, enigmaticul personaj american, fost spion CIA, ce a ales să renunțe la viața de lux din SUA pentru o viață plină de aventură în Bangkok-ul anilor ’60. Thompson a fost un om respectat în Thailanda, reușind să ducă industria textilă de aici la un renume internațional. Viața și povestea lui aici sunt învăluite de mister, acestea dispărând brusc în timpul unei plimbări prin junglă în Malaezia.

Dincolo de realizările din industria textilă, ce a lăsat în urmă Jim Thompson este casa sa, pe care noi am și vizitat-o. Fost arhitect de meserie, cu gusturi rafinate, atracție pentru cultura thailandeză și resurse financiare pe măsură, acesta și-a construit o casă ce a devenit muzeu. Respectând superstițiile și principiile culturii thai combinate cu ideile sale de arhitect și decorând casa cu obiecte de artă din Thailanda, putem spune că Jim Thompson și-a câștigat un loc în istorie.

Ultima parte a zilei am continuat-o tot în stil James Bond, fără să ne-o dorim de data această. Ajunși la Dusit Palace și Vimanmek Mansion, palatele regale construite de către Rama V după ce a prins gustul stilului european, am aflat că nu puteam vizita reședința decât în îmbrăcăminte adecvată, așa că ce puteam face…decât să improvizăm ceva?

Vimanmek Mansion, un fel de Peleș cu accente thailandeze, dar cu peste 80 de camere e un reper foarte bun pentru a descoperi stilul arhitectural de interior thailandez, combinat cu influențe europene. Inedite sunt obiectele colecționate de către rege în călătoriile sale în lume, precum și clădirea cu camere pe rotund și ferestre mari de lemn de jur împrejur.

Cam atât despre Bangkok, despre Cambodgia, următoarea noastră destinație în celelalte articole. Dacă aveți de gând să va faceți bagajele către Bangkok sau insulele Phi Phi, poate vă ajută ghidurile noastre practice de la secțiunea De la traseu la utile.

Damnoen Saduak Floating Market : făcută celebră de filmul 007 al lui James Bond

Damnoen Saduak Floating Market : făcută celebră de filmul 007 al lui James Bond

Cumpărături la Floating Market

Cumpărături la Floating Market

damoek floating market bangkok

Taraba plutitoare cu fructe

Casa misteriosului personaj Jim Thompson

Casa misteriosului personaj Jim Thompson

Poftiți în livingul lui Jim Thompson

Poftiți în livingul lui Jim Thompson

Dusit Palace – varianta thailandeză a Capitoliului

Dusit Palace – varianta thailandeză a Capitoliului

James Bond demascat la Dusit Palace

James Bond demascat la Dusit Palace

Vimanmek – vila cu “forme rotunde”

Vimanmek – vila cu “forme rotunde”

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Share pe Facebook
Share pe Twitter
Share pe Google+
Contacteaza-ne!