Cuba rurală – Prin Valle de Viñales

Top 3 cuvinte despre Viñales: trabucuri, fincas, mogotes

Fumatul și trabucurile. Un obicei vechi ce știm cu toții că a plecat din Lumea Nouă. Imaginați-vă că în 1492, când Columb a pus pentru prima dată piciorul în Cuba, indigenii fumau niște rulouri din frunze de tutun. Și dacă este să ne uităm și mai în urmă, obiceiul a apărut încă de acum 5.000 de ani în Americi, iar cuvântul “cigar” a pornit de la mayașii care numeau fumatul “sikar”.

Spaniolii nu au stat prea mult pe gânduri și au dus cu ei obiceiul în Europa. De altfel, le-a plăcut atât de mult tutunul, încât timp de 200 de ani toate producția de tutun din Cuba se ducea către Sevilla, cubanezilor fiindu-le interzis să vândă prețioasa marfă altcuiva.

Terenul fertil și climatul potrivit au făcut din Valle de Viñales o zonă cu tradiție, tutunul și trabucurile produse aici ajungând să fie cele mai apreciate din lume. Tradițiile de a îngriji pământul, de a ști cum să-l ari cu boii, de a usca frunzele de tutun și de a le rula cu multă îndemânare sunt duse mai departe din tată în fiu și reprezintă cea mai importantă avuție a oamenilor de aici.

Dacă în trecut toată producția pleca în Spania, astăzi 90% se duce către guvernul cubanez, localnicii fiind nevoiți să se mulțumească doar cu 10%. Partea bună este că tradiția ține piept modernității, Valle de Viñales fiind printre puținele zone în lume unde se mai produce tutun cu mijloacele clasice. Așa cum în România fiecare gospodărie are și câteva roșii în curte, în Viñales, nu prea există familie fără plantație de tutun.

Actorul principal al peisajului rural din zona Viñales este cowboy-ul cubanez care își petrece zilele având grijă de ferma sa, numită finca. Călare pentru a-și îndruma cireada sa de vite, muncind la plantațiile de tutun sau cafea, localnicii sunt mai mult decât bucuroși să îți arate împrejurimile. De altfel, dacă până nu demult pentru Viñales a fost epoca tutunului, astăzi turismul schimbă cursul vieții oamenilor de aici din ce în ce mai mult. Poate că în zece ani zona nu va mai fi la fel de autentică, așa că, sfatul nostru, vizitați Viñales! 

Nu am înțeles ce înseamnă mogotes până când nu am ajuns pe terasa Los Jasmines, de unde, cât vedeai cu ochii, se întindea Parcul Național Viñales, cu ale sale dealuri roșiatice, străbătute de plantații verzi, printre care își făceau locul micile fincas. Mogotes sunt acele dealuri stâncoase de un roșu aprins pentru care natura a avut nevoie de milioane de ani să le sculpteze. Nu întâmplător, zona este a doua cea mai vizitată din Cuba, după Havana.

Călători în Viñales!

În general, atunci când vizităm o țară, ne place să vedem și partea rurală și felul în care oamenii își duc viața aici. Așa am ales să ne continuăm traseul după Havana cu Viñales, cea mai reprezentativă zonă pentru peisajul rural cubanez.  Iubitor de natură sau de sporturi (fie că vorbim de ciclism, călărit sau de hiking), dornic de a cunoaște tradițiile locului sau în căutarea unui moment de relaxare la o fermă, cu un trabuc și un mojito, nu are cum să nu îți placă Viñales.

Ziua 1: La deal și la vale prin Rezervația Sierra del Rosario

Pentru că eram patru persoane și ne hotărâsem să facem un traseu prin Cuba cu mai multe opriri, am închiriat o mașină din Havana. Nu-i deloc dificil să închiriezi mașină prin Cuba, centrele de rent-a-car fiind deținute în totalitate de stat și bine reprezentate în Havana, aproape la toate marile hoteluri. De altfel, nici să conduci mașina prin Cuba nu e deloc greu, șoselele nefiind deloc aglomerate (cum altfel, când mașina e de cele mai multe ori un lux pe aici), drumurile destul de simple, iar polițiștii extrem de prietenoși. 6 zile cu mașina ne-au costat 150 de CUC de persoană, cu tot cu benzină.

Deși drumul cel mai rapid dinspre Havana este pe Autopista (un soi de autostradă, dar și pentru cai și vite pe unele porțiuni ), am preferat să mergem pe Circuito Norte, un drum ce serpuiește ca un roller-coaster printre satele cubanze înconjurate de mogotes și țărmurile oceanului.

La vreo 20 de km de Havana, am trecut prin Mariel, un oraș industrializat, fără prea multe atracții. Așa că ne-am continuat traseul și, în dreptul localității San Diego de Núñez, am luat drumul către Rezervația Sierra del Rosario, unde vroiam să vedem Las Terazas și Banos de San Juan – un complex de lacuri și cascade cu ape verzi ca mazărea.

Condusul în sine prin rezervația împădurită cu pini falnici și cedru a fost o plăcere, fiind de altfel una dintre zonele favorite ale cubanezilor pentru evadările în natură și o zonă de care ei sunt foarte mândri. În ultimii zeci de ani, terenurilor defrișate masiv din secolele trecute pentru plantațiile de cafea au cedat locul unei rezervații naturale ce se întinde pe 25.000 de hectare.

A fost o alegere foarte bună pentru că ne-am răcorit în apele limpezi din Banos de San Juan în timp ce urmăream spectacolul făcut de șoimii numeroși din parc. După aceea, ne-am răsfățat la Cafetal Buena Vista, un restaurant retras, construit pe locul unei foste plantații de cafea cu tradiție, ce ne-a oferit muzică cubaneză live, o vedere superbă către rezervație și o ropa vieja cu adevărat delicioasă.

Soarele apunea încet, încet, dar până în Viñales unde aveam cazarea, puteam să ne bucurăm de drum și de sătucele pitorești și liniștite ale cubanezilor. Și pe aici, ca și în Havana, imaginea lui Che Guevara este la loc de cinste, fiind pictată chiar pe unele clădiri publice. De altfel, chiar am dat cu spatele la un moment dat ca să vedem cu ochii noștri clădirea și mâna de copii ce învățau acolo.

Am ajuns în final în Viñales seara și, după o mică plimbare, am mers direct la somn pentru că a doua zi promitea să fie cel puțin la fel de interesantă.

Tarani cubanezi prin Valle de Vinales

Prin Valle de Vinales drumul se împarte frățește și cu boii :).

Casele colorate cubaneze terasă cu scaune balansoar

Casele colorate cubaneze, cu nelipsita terasă cu scaune balansoar

Școala in Cuba

Clădire socialistă marca Che Guevara

Elevi la școală in Cuba

La școală 🙂

Lacurile banos de san juan Cuba

În așteptarea șoimilor la Banos de San Juan

 Oamenii prin cuba rurala

Prin Cuba rurală, oamenii au timp să iasă la o vorbă 🙂

Ziua 2: Călare prin Viñales

Ne-am ales cazarea la ferma agro-turistică La Campiña, într-o căbănuță de lemn cu acoperiș din paie și unde cocoșii au ținut loc de ceas deșteptător. Gazda noastră, cunoscută pe aici sub numele de El Lice (păduchele) era modelul perfect de cowboy cubanez, călare pe El Negro, cu nelipsitele cizme până la genunchi și pălăria mare ce îl apăra de soare.

Nu era doar cu numele fermă agro-turistică, pentru că familia lui El Lice avea producția proprie bio în curte, așa că ne-au întâmpinat la micul dejun cu o masă ce ar stârni invidia restaurantelor eco-bio-fresh . Aveam apoi să pedalăm vreo 3 ore prin zona Viñales alături de Juan, localnicul ghid ce ne-a arătat frumusețile locului, așa că un mic dejun copios era binevenit.

Deși de obicei închiriem biciclete fără ghid, pe aici e recomandat să mergi alături de un om care știe drumurile, de altfel destul de întortochiate și accidentate. Așa ne-am trezit că nu mai puteam urca dealul sau că pedalam din greu pe drumurile roșiatice, pline de călăreți.

Ca un test suprem, ne-am început turul chiar cu urcatul dealului spre vederea de la Los Jasmines, dar am uitat de efort imediat ce am ajuns acolo și ne-am tras răsuflarea privind spre valea însorită. Se spune că Vale de Viñales era locul de suflet al lui Fidel Castro în Cuba, așa că a vrut să lase și pe aici ceva în urma lui. 18 oameni au muncit timp de patru ani pentru a da viață unei stânci, creând o pictură de peste 120 metri ce ilustrează evoluția vieții, numită Mural de la Prehistoria. În peisajul în care domină roșiaticul pământului și verdele naturii, ni s-a părut o pată inedită de culoare, dar nimic mai mult.

Nici nu ne imaginam să ajungem în Viñales și să nu vedem cum se fac trabucurile. Ghid și biciclete aveam, așa că nu a fost deloc greu să mergem la o fermă de tutun unde Rodrigo ne-a oferit o demonstrație live a felului în care el produce acolo trabucurile, la pachet cu multe alte detalii interesante despre Viñales. Am încheiat turul la ferma lui Rodrigo cu un mojito și o degustare de trabuc.

Ce mai viață și ce bine că ziua era abia la jumătate. El Lice gazda noastră, ca un cowboy adevărat, ne-a aranjat un tur călare prin Parcul Național Viñales. Pe asta cu călăritul nu o mai încercasem niciodată și trebuie să recunoaștem că adrenalina ne-a ținut în priză de la început până la final și atingea cote maxime atunci când caii o luau singuri la galop sau se jucau între ei. Ca să vă dați seama, abia pe la jumătatea drumului am îndrăznit să scoatem și Go Pro-ul.

Dacă plimbarea cu bicicleta ni s-a părut provocatoare, ei bine, să călărim prin Parcul Național de la deal la vale, printre ferme și mogotes, a fost tot ceea ce ne puteam dori de la Valle de Viñales.

taran cubanez Vinales

El Lice – cowboy-ul locului

Cu bicicleta prin Vinales

Greu cu bicicleta la deal

Cel mai bun punct de belvedere din Viñales - Los Jasmines

Cel mai bun punct de belvedere din Viñales – Los Jasmines

Mural de la Prehistoria, pictura pe stâncă din Vinales

Mural de la Prehistoria, pictura pe stâncă din Vinales

Fincas si trabucuri prin Vinales

Micile fincas și plantațiile de trabucuri

Ferma de trabucuri Vinales Cuba

Lecția: cum se fac trabucurile la mama lor

Trabuc autentic de la fermă în Cuba

Și o binemeritată pauză. Un trabuc preparat pe loc

Calare prin Valle de Vinales

Călare prin Valle de Vinales

 

Și aici vă lăsăm cu un filmuleț drag nouă, din Valle de Vinales. Sperăm că v-am făcut poftă de călătorit! Din Vinales am plecat mai departe cu mașina noastră închiriată către plajele superbe și orășelul colonial Trinidad.

 

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Share pe Facebook
Share pe Twitter
Share pe Google+
Contacteaza-ne!