Phnom Penh – orașul “Pasăre Phoenix”

Top 3 cuvinte despre Phnom Penh: “pasăre Phoenix”, El Dorado, frapant

Istoria nu a fost prea blândă cu Phnom Penh și parcă de fiecare data când orașul a ajuns pe culmi, câte un eveniment necruțător l-a adus în punctul 0. De aici, Phnom Penh și-a găsit puterea să renască din propria cenușă...ca o pasăre Phoenix. Anii ’20 ai secolului trecut: îl găseau cu supra-numele de “perla Asiei”, oraș cu stil, construit după modelul arhitectural francez. Aprilie 1975: în doar 3 zile aproape 2 milioane de locuitori au fost evacuați din oraș în ceea ce este numit “marșul morții” regizat de Khmerii Roșii, iar Phnom Penh devine pentru patru ani de zile un oraș fantomă. 2016: soarele răsare din nou în Phnom Penh, viața a căpătat culoare, iar orașul este gata să primească turiști din toate colțurile lumii.

Astăzi, Phnom Penh este un fel de El Dorado, însă din păcate mai puțin pentru localnici care trăiesc în medie cu sub 1 dolar pe zi și mai mult pentru “căutătorii de aur” din zilele noastre – investitori ruși, japonezi, americani, chinezi ce caută venituri exponențiale. Forța de muncă foarte ieftină, privilegiile oferite de guvern investitorilor străini, numărul de turiști din ce în ce mai mare ce vizitează țara, dar și creșterea economică constantă a țării de peste 7 procente din ultimii ani, fac din Phnom Penh un El Dorado al Asiei de Sud-Est.

Haotic, uneori fără farmec, alteori încântător și plin de viață, în Phnom Penh “frapant” este cuvântul care îți vine insistent în minte. Orașul tuk-tuk-urilor și al scuterelor (la o populație de 1.5 milioane sunt aproximativ 1.3 milioane de mopede), dar și al Lexus-urior sau Range Rover-urilor, Phnom Penh nu a încetat o clipă să ne surprindă. Expați la patru ace plimbându-se pe Sisowath Quai, printre hotelurile de lux, întâlnesc la câteva străzi distanță mulțimi de copii jucându-se în pielea goală în țărână. De multe lucruri poate duce lipsă Cambodgia, dar nu de copii, pentru că astăzi, peste 50% din populația țării are sub 15 ani.


Călători în Phnom Penh

Chiar venind din țara vecină, Thailanda, de cum am pus piciorul în Phnom Pehn ne-am trezit într-o altă lume ce semăna destul de mult cu cea din filmul Slumdog Millionaire, cu străzi prăfuite, pline de gunoaie și sărăcie, o armată de mopede ce mișunau pe fiecare străduță din oraș, grupuri de minim zece copii jucându-se la fiecare colț de stradă. Odată pătrunși spre zona centrală a orașului, am văzut cum încep să răsară clădirile moderne, costumele la patru ace și mașinile de lux. Cu toate acestea, orașul are un aer optimist și pare că ușor-ușor valul civilizației îl va prinde din urmă.

Într-un asemenea peisaj, ghiciți care este personajul principal. Ei bine, mai ales dacă ești turist pe aici, tuk-tuk-urile devin de ne-prețuit-înlocuit . Probabil că multe lume trăiește cu impresia că tuk-tuk-urile sunt o invenție a asiaticilor, însă realitatea este că ele sunt creația italienilor și a nu a oricăror italieni, ci tocmai a inventatorului Piaggio și Vespa. Concepute inițial pentru a ajuta economia la pământ de după război a Italiei, tuk-tuk-urile au fost adoptate rapid în țările calde și sărace, care de altfel și-au și pus amprenta asupra look-ului. Micile tuk-tuk-urile stil trăsură franțuzească cu un scuter putere, facelift în stil cambodgian, se potrivesc perfect în decorul din Phnom Penh.

Ziua 1:  Există viață și după Angkor Wat

Apropo de investitori și boom-ul economic din Phnom Penh, printre multe altele, și hotelul la care ne-am cazat, poartă amprenta investițiilor străinilor, fiind al unui belgian însurat cu o localnică și mutat definitiv aici.

Deși hotelul nostru era central, Phnom Penh nu este un oraș prietenos cu pietenii, troturarele fiind aici rare, iar străzile întortocheate și numerotate haotic în loc de nume - de la Street 1 la Street 999 😞. Nicio problemă, fluierai de două ori și deja apăreau de după colț minim cinci șoferi de tuk-tuk gata să te ducă cu 1 dolar oriunde în oraș. Bunăvoință aveau, orientare mai puțin pentru că de multe ori ne-am învârtit haotic prin labirintul de străzi. Nu prea avem cum să uităm asta pentru că eram pe punctul de a pierde și autocarul spre Angkor Wat.

După epoca de aur a Regatului de la Angkor Wat, mult mai cunoscut în lume decât Phnom Penh, cambodgienii au mutat centrul de influență al țării prin anii 1500 în jurul templului Phnom Penh, despre care legenda spune că a fost construit de o văduvă bogată pe nume Penh. De aici și numele orașului, Phnom Penh ce înseamnă “dealul doamnei Penh”.

Prima oprire cu tuk-tuk-ul a fost la Monumentul Independenței, un turn în stil Angkor Wat, construit în mijloculul unui bulevard cu accente socialiste în cinstea eliberării poporului de sub influența francezilor. Este unul dintre simbolurile Phnom Penh, fiind considerat punctul 0 al orașului și merită o oprire pentru câteva poze și o plimbare prin parc, mai ales seara când este luminat.  Mai mult, locul este un fel de piața Universității pentru cei din Cambodgia, fiind locul preferat al mulțimilor când vine vorba de ieșitul în stradă.

Ceea ce amintește cel mai bine de epoca franceză este Sissowath Quay, bulevardul larg de-a lungul râurilor Mekong și Tonle Sap, cu faleza pietruită, clădirile în stil colonial și restaurantele cu terase, deschise cu dedicație pentru străinii cu bani. De altfel, prin zonă, aveam de ales cam două variante la extremă în ceea ce privește mâncarea: fie street food cu insecte proaspăt rumenite, fie restaurant pentru străini cu mâncăruri specifice. Aici am îndrăznit să încercăm tradiționalul fel de mâncare Amok, făcut din pește fiert în lapte de cocos și servit într-o frunză de banană.

Fiind printre puținele zone primitoare pentru pietoni, am luat-o la pas pe Sissowath Quay spre templul Wat Ounalom. Chiar dacă Wat Phnom dă numele orașului, Wat Ounalom este considerat cel mai important templu din oraș, fiind centrul religiei buddhiste de peste 500 de ani.

Fiind vineri seară, citisem despre piața de noapte de weekend din Phnom Penh și ne-a fost destul de simplu să ne îndreptăm către ea datorită concertelor în aer liber de aici. Mai mult de clasicele tarabe din Asia de Sud-Est, ce ni s-a părut interesant a fost obiceiul localnicilor de a-și aduce pături de acasă pentru a servi street food pe jos, pe platoul de ciment din mijlocul pieței, printre tarabe și aglomerație.

Ne-am mulțumit doar să privim curioși picnicul localnicilor din piață pentru că aveam rezervare la Eclipse Sky Bar seara, un loc de unde am admirat orașul Pasărea Phoenix de la înălțime.

Traficul colorat din Phnom Penh

Traficul colorat din Phnom Penh

Sissowath Quay mașina rosie motocicleta

Plimbare pe Sissowath Quay

Amok – mâncarea regelui în Cambodgia

Amok – mâncarea regelui în Cambodgia

Barul pe 3 roți

Barul pe 3 roți

Taxiul local prin Phnom Penh

Taxiul local prin Phnom Penh

Templul Wat Ounalom

Templul Wat Ounalom

Picnicul de seara

Picnicul de seara

Vederea din Eclipse Sky Bar

Vederea din Eclipse Sky Bar

Ziua 2: Care e povestea cambodgienilor?

Eram cazați chiar lângă Tuol Sleng Genocide Museum unde ne-am început ziua, pentru mulți dintre noi doar un nume de muzeu, pentru cambodgieni un nume al groazei. Dacă Holocaustul și genocidul împotriva evreilor este cunoscut de o lume întreagă, poporul cambodgian a fost torturat chiar de proprii conducători ce au venit deghizați în salvatorii țării după bombardamentele americane și războiul civil.

Acum mai puțin de 50 de ani, într-un secol al progresului în lume, la cârma țării ajung Khmerii Roșii, poate cei mai groaznici conducători din istoria lumii. Patru ani fără monedă, religie, școli, spitale, drept de opinie. Patru ani de groază, de tortură, uciderea în masă a oricărei urme de intelectual, toate cu un singur scop: izolarea țării și construirea unei economii exclusiv agrare. Care a fost bilanțul celor patru ani? Un sfert din populația țării și-a găsit sfârșitul (2 milioane de oameni), capitala țării, Phnom Penh, transformată într-un oraș fantomă, ani de groază și teroare pentru miile de oameni considerați suspecți ai regimului, dar și generațiile actuale de tineri al căror viitor a fost practic amputat.

Poate că niciun loc nu amintește mai bine de ororile regimului decât Tuol Sleng Genocide Museum. Nu e nevoie să povestim foarte mult, încă de la intrare, regula numărul șase descrie sugestiv regulamentul jocului: “În timp ce ești electrificat, nu ai voie să plângi”. Mai adăugați la asta faptul că ghida noastră, reprezentanta noii generații a cărei mama a fost evacuată din capitală de către regim, avea lacrimi în ochi atunci când povestea poate pentru a o mia oară aceleași lucuri. La finalul turului, Chum Mey, unul dintre cei doisprezece supraviețuitori de la Tuol Sleng, este dovada vie a istoriei crunte, dedicându-și restul vieții pentru a face cunoscută lumii povestea cambodgienilor.

După perioada întunecată a regimului Khmerilor Roșii, țara a trecut de la comunism la o democrație timidă pentru început, sub formă de monarhie, “condusă” de un rege cu rol doar simbolic. La fel ca în Thailanda, regele este foarte iubit aici, iar complexul clădirilor regale, Royal Palace, ne-au atras din prima atenția: o curte imensă împrejmuită de un zid impunător, cu multe temple aurite și un fel de altar la intrare cu poza regelui de 10x10 metri la loc de cinste. Palatele nu sunt atât de bogate precum cele din Bangkok, dar sunt cu siguranță unice în lume Sala Tronurilor, construită în stil Khmer cu elemente arhitecturale împrumutate de la Angkor, Pagoda de Argint cu podeaua acoperită cu peste 5.000 de plăci de argint, coroana regelui cu peste 1000 de diamante sau cele 7 costume colorate, gata de sărbătoare în funcție de fiecare zi a săptămânii.

A doua parte zilei, am vrut să cunoaștem partea rurală a Cambdogiei și tradițiile locului, așa că am rezervat un tur de jumătate de zi în Silk Island, sătucul aflat de cealaltă parte a fluviului Mekong. Cât de mult citisem înainte despre Phnom Penh și împrejurimi, nimic nu se compară cu experiența de a descoperi locurile cu un localnic. Alături de Sopheap, ghidul nostru, am văzut cum arată peisajul rural, cu pășuni cu animale, case improvizate din câteva scânduri, copii ce zburdau fericiți prin curtea școlii, dar și un misterios resort de câteva milioane de dolari abandonat încă din anii ’80, despre care Google-ul nu știe nimic.

Cum industria textilă este în top 3 surse de venit ale țării, Sopheap ne-a dus la o fermă de mătase, în care localnicii ne-au explicat procesul pas cu pas, în timp ce viermii își vedeau de treabă nestingheriți. Pentru apus, am mers pe râul Mekong, unde puteam înota sau servi o bere la barul plutitor.

Întâmplător sau nu, și mica antreprenoare Sopheap, era căsătorită cu un străin, un galez carismatic, tot din domeniul investițiilor care s-a retras din Thailanda în mai liniștita Cambodgia pentru că thailandezii “put their hands in your pockets while smiling”. Pe terasa casei ghidului nostru, am avut parte de un mix bun și de una dintre cele mai plăcute seri petrecute aici: englezul ne-a servit beri și glume cu umor britanic, iar Sopheap trei feluri de mâncăruri tradiționale și povești ale locului.

Cam așa s-a terminta cea de-a doua zi în Phnom Phen. A doua zi dimineață, deja eram în autocarul care urma să traverseze țara ca să ne ducă la Angor Wat, despre care am povestit aici.

Sala Tronului – Palatul Regal

Sala Tronului – Palatul Regal

Curtea Palatului Regal

Curtea Palatului Regal

Wat Phnom, templul ce dă și numele orașului

Wat Phnom, templul ce dă și numele orașului

Wat Phnom - prin interior

Wat Phnom - prin interior

Prizonierii de la Toul Sleng

Prizonierii de la Toul Sleng

Locul groazei, Toul Sleng

Locul groazei, Toul Sleng

Chium Mey, unul dintre cei 6 supraviețuitori de la Tuol Sleng

Chium Mey, unul dintre cei 6 supraviețuitori de la Tuol Sleng

Pe ulițele din Silk Island

Pe ulițele din Silk Island

Drumul spre nicăieri prin resorul abandonat

Drumul spre nicăieri prin resorul abandonat

Ce-a mai rămas dintr-un fost “paradis turistic”

Ce-a mai rămas dintr-un fost “paradis turistic”

Zâmbete de copii

Zâmbete de copii

Ferma de mătase

Ferma de mătase

Barul plutitor de pe Mekong

Barul plutitor de pe Mekong


Oameni ai locului

În Cambodgia, oamenii sunt primitori, calzi și extrem de modești. Poate că din acest motiv este unul dintre locurile în care am avut cele mai multe interacțiuni și, dacă ar fi să ne întrebăm ce ne-a plăcut cel mai mult în Cambodgia, cred că răspunsul ar fi “oamenii”. De la copiii care se bucură la fiecare gest de atenție de pe stradă, la ghizii locali cu valori înrădăcinate puternic și la antreprenorii locului, cu toții sunt deschiși să își împărtășească povestea și să facă tot ce este necesar ca să te simți bine.

Cu siguranță nu la același nivel ca în Thailanda, însă și în Cambodgia, mulți oameni trăiesc din turism, dar nu am simțit nicio secundă că ar avea vreo intenție să profite de noi, să “put their hands in your pocket”, vorba galezului din Silk Island.

La numai 20 și ceva de ani, ghida de la Tuol Sleng ne-a povestit cu lacrimi în ochi despre terorile sistemului, despre mama sa care a trăit pe propria piele “Marșul Morții” organizat de Khmerii Roșii, precum  și despre generația ei, o generație de sacrificiu: “Îmi amintesc că am crescut într-o mare sărăcie, ne bucuram că aveam ceva să mâncăm în acea zi, nu știam conceptul de bun, rău, stricat sau expirat, mâncare să fie [...]. Regimul a afectat nu doar generația părinților mei, ci și generațiile de după. Oamenii de astăzi sunt încă traumatizați de torturile regimului, sunt oameni care nu pot vorbi despre asta și oameni care suferă încă. Situația s-a îmbunătățit, dar încă există multă corupție, nu există școli de stat pentru generația de mâine, iar singurul nostru scop este să strângem bani pentru a trimite copiii noștri la școali private și a  avea șansa la un viitor mai bun. Eu am un copil și muncesc din greu ca să plătesc cei 3000 de dolari pe an la școală.”

O altă experiență autentică am avut-o cu ghidul noastru de pe Silk Island, sătucul aflat de cealaltă parte a fluviului Mekong. Cu Sopheap am petrecut jumătate de zi în satul în care locuia, descoperind viața de la țară din Cambodgia. Neprețuită experiență! Ne vom aminti mereu cu plăcere de aceste locuri, de cina de pe terasa casei ei și de soțul ei galez care ne-a amuzat teribil cu glumele și poveștile lui din timpurile în care Angkor Wat-ul era încă nevizitat. James se plimba cu scuterul printre monumente, savurând o țigară pe statuile din vârf. Ce mai vremuri!

Sopheap ne-a povestit planurile ei: “Îmi doresc să dezvolt satul de pe insula, Silk Island. Este satul în care m-am născut și vreau să fac lucruri pentru oamenii de aici. Deocamdată fac tururi cu turiști, dar am în plan să deschid un restaurant aici... sunt pasionată de gătit și am avut un restaurant în Phnom Penh care mergea foarte bine, dar a trebuit să îl inchidem pentru că ne-au dat afară din local și nu am mai găsit altceva. Dacă merg lucrurile bine, o să construiesc și o școală privată pe insulă pentru ca și copiii de aici să aibă parte de educație. ”

Ghida de la Tuol Sleng - reprezentant al generației de sacrificiu

Ghida de la Tuol Sleng - reprezentant al generației de sacrificiu

Seara pe terasa familei de localnici: cambodgiana Sopheap și soțul său galez :)

Seara pe terasa familei de localnici: cambodgiana Sopheap și soțul său galez :)



Phnom Penh: 5 motive

Prin Phnom Penh încă se mai văd urmele și stilul colonial francez. Bulevardele largi și casele construite cu gust ne-au făcut să întelegem de ce în anii săi de glorie orașul mai era numit și “Perla Asiei”.

Pentru ineditul locului: nu prin multe părți ale lumii am avut ocazia să vedem cum pe la intersecțiile a două străzii se întălnesc mai mereu câte 3-4 Range Rover-uri cu 20 de scutere sărăcăcioase.

Este un oraș care se vede cu ochiul liber că își dorește mai mult. Oamenii de aici par plini de speranță și încearcă, chiar dacă ajutați poate de investitorii străini, să uite anii negri ai regimului comunist. Pe lângă colibe sunt în construcție mall-uri, clădiri de birouri și blocuri-turn.

Aici oamenii chiar îți zâmbesc sincer și încearcă să te ajute dezinteresat. Respectul este la el acasă, nu sunt deloc agasanți cu turiștii și nu, nimeni nu a încercat să ne vândă vreun bilet “cheap, cheap” la vreun show.

Este un oraș foarte ieftin. Îți poti permite să iei masa la aproape orice restaurant (excluzând zona frecventată de expați – Sissowath Quay), o cursă cu tuk-tuk-ul te costă cam 1 dolar, iar pentru 15-20$ dolari pe noapte te poți caza la un super hotel în centrul orașului.


Ghid și obiective turistice (pe zile)

Ziua 1:

Am ajuns în capitala Cambodgiei după un zbor scurt din Bangkok cu Air Asia. Prima zi aici am dedicat-o mai mult descoperirii orașului, și nu neapărat obiectivelor turistice. Prima oprire cu tuk-tuk-ul a fost la Monumentul Independenței, un fel de punct 0 al orașului. De aici am mers în zona Bulevardului Sissowath Quay, o unde te poți plimba în voie (de altfel printre puținele în Phnom Penh). În zona centrală se află și templul Wat Ounalom și Piața de noapte, unde am făcut scurte opriri, iar seara ne-am încheiat-o la Eclipse Sky Bar.

  • Monumentul Independenței: monumentul ce a fost inspirat din construțiile de la Angkor Wat a fost ridicat de către Cambodgieni pentru a celebra obținerea independenței în fața Franței. Se află la intersecția Bulevardului Norodom cu Bulevardul Sihanouk, fiind considerat punctul 0 al orașului. Foarte aproape se află și statuia regelui Norodom Sihanouk, regele în timpul căruia țara și-a obținut independența. Nu ni s-a părut un loc ce merită vizitat neapărat, dar puteți opri pentru câteva poze și o mică pauză de relazare în parcul din fața lui, plin de localnici.
  • Sissowath Quay: faleza de 3 kilometri situată în punctul de întâlnire al râurilor Mekong și Tonle Sap este unul dintre cele mai plăcute locuri pentru a vă plimba la pas prin Phnom Penh. Am fost surprinși de contrastele întâlnite aici. Pe de-o parte hoteluri de lux și restaurante cu preteții gata să servească cei mai exigenți turiști, iar la câțiva metri distanță localnici ce lua picnicul de seara direct de pe iarbă, în aer liber sau tarabe mobile ce vindeau inspecte. Nu trebuie să vă faceți niciun fel de probleme în ceea ce privește siguranța dacă alegeți să vă plimbați seara pe aici.
  • Wat Ounalom: centrul buddhismului în Cambodgia, templul vechi de peste 500 de ani înseamnă un întreg complex de peste 40 de clădiri religioase, dintre care cea mai importantă, alături de templul propriu zis, este stupa ce se spune că adăpostește un fir din sprânceana lui Buddha. Templul este situat central, în zona Sissowath Quay și a Palatului Regal. Programul de vizitare este de la ora 06:00 dimineța până la ora 18:00.
  • Piața de noapte: merită să vă plimbați puțin pe aici, mai ales pentru a descoperi cultura locului: muzică live asigurată de artiștii locali, oameni ce stau la picnic cu mic cu mare printre tarabe și produse locale la prețuri foarte mici. Deschisă doar în weekend, program vineri-duminică: 17:00 – 24:00. Se află pe Sissowath Quay, foarte aproape de Wat Ounalom.
  • Eclipse Sky Bar: un rooftop bar comparabil cu cele din Bangkok. Deschis din anul 2015 și aflat la etajul 26 al unei clădiri de birouri, este cel mai înalt rooftop bar din Phnom Penh. Probabil nu va deține acest record foarte mult timp având în vedere ritmul în care se dezvoltă orașul. Merită experiența unui cocktail aici, restaurantul oferind o vedere panoramică superbă a orașului, dar și un meniu bogat, la prețuri destul de ok. Deschis zilnic între 17:00 – 02:00 noaptea. Noi am rezervat un loc în prealabil printr-un simplu mesaj pe Facebook, transmis cu 2 saptămâni înainte. A funcționat și bine am făcut pentru că locul este aglomerat și nu am fi găsit direct masă. Adresa: Phnom Penh Tower, Monivong Boulevard.
Monumentul Independenței

Monumentul Independenței

phnom penh cambodgia

Sissowath Quay

Ziua 2:

A doua zi în Phnom Penh am ales să o împărțim egal. Prima parte am petrecut-o vizitând cele mai cunoscute obiective ale orașului – Muzeul Genocidului Tuol Sleng și Palatul Regal. După prânz, ghida noastră localnică, Sopheap ne-a organizat un tur off the beaten track (că tot este la modă cuvântul ) în Silk Island, un sătuc tradițional, aflat de cealaltă parte a Mekongului și la 30 de minute de Phnom Penh.

  • Tuol Sleng Genocide Museum: deși un loc foarte trist, aici ni s-a părut că am înteles cel mai bine oamenii și prin ce a trecut acestă țară nu cu mulți ani în urmă. Fosta scoală transformată în locul morții și numit S-21 a fost locul în care în 4 ani de zile au fost torturați până la moarte peste 14,000 de oameni (doar 7 au reușit să scape cu viață). Locul este poate comparabildoar cu Auschwitz-ul: fostele celule și instrumentele de tortură, o mulțime de fotografii sau obiectele victimelor sunt un decor de groază. Vă recomandăm să plătiți și un ghid, merită cu siguranță. Pretul unui bilet este de 2$, iar programul 07:00 – 17:30. Aflat la intersecția străzilor 113 cu 350 (orice șofer de tuk tuk știe să vă aducă aici).
  • Royal Palace: complexul de clădiri regale a fost construit începând cu 1866, anul în care capitala Cambodgiei a fost mutată în Phnom Penh. Având încă rol de reședință regală, o mare parte din clădiri sunt inchise publicului, se pot vizita Sala Tronurilor, construită în stil Khmer cu elemente arhitecturale împrumutate de la Angkor sau Pagoda de Argint decorată cu peste 5.000 de plăci de argint. Dacă veți intra pe poarta de sud, vă recomandăm să vă luați și un ghid. Program: 07:30-11:00 ; 14:00 – 17:00 (închis în timpul prânzului). Ținuta decentă este obligatorie. (puteți achiziționa și de la intrare piesele vestimentare necesare).
  • Tur de jumătate de zi în Silk Island: alături de Sopheap, o localnică întreprinzătoare, am vizitat Silk Island, un mic sătuc aflat de cealaltă parte a fluviului Mekong. A meritat pe deplin experiența de câteva ore: am văzut cum trăiesc oamenii în zona rurală în Cambodgia, am văzut copiii jucându-se în voie în curtea școlii locale, am vizitat un resort misterios abandonat încă din anii ’80. Spre seara am făcut turul unei ferme de viermi de mătase locale iar apoi Sopheap ne-a gătit la propriul restaurant mâncare locală delicioasă. Turul l-am rezervat de pe site-ul withthelocals.com.

Copiii din Cambodgia știu să zâmbească :)

Copiii din Cambodgia știu să zâmbească :)

Viața liniștită de la țară

Viața liniștită de la țară

Alte locuri de vizitat în Phnom Penh

Dacă am fi avut ceva mai mult timp la dispoziție prin capitala Cambodgiei, probabil ca am fi ales să vizităm Killing Fields și Muzeul Național. Voi? 

  • Killing Fields: După închisioare și tortura de la închisoarea S-21 Tuol Sleng, pentru victime urma ultimul până la periferia Phnom Penh-ului. Aici era omorâți fără milă, locul fiind transformat într-o imensă groapă comună. Astăzi locul a fost transformat în muzeu, pentru a aminti tuturor de ororile comise în trecut. Locul se afl[ cam la 15 kilometri de Phnom Penh, iar un tuk tuk vă poate aduce aici pentru aproximativ 15 dolari. Un bilet de intrare costă 6 dolari, iar programul este de la 07:30 – 17:30. Adresa: Choeung Ek.
  • National Museum: clădirea aflată chiar lângă Palatul Regal ni s-a părut foarte intesantă și prin stilul arhitectural deosebit. Mai mult de atât, dacă aveți mai mult timp, puteți face o vizită prin istoria Cambodgiei și a Phnom Penh-ului. Program 08:00 – 17:00.

Ce a mai rămas de vizitat?

Eu din păcate nu am avut şi a patra sau a cincea zi la dispoziţie, însă sunt pe puţin câteva locuri care au rămas pe listă şi pe care cu siguranţă le voi vizita cu următoarea ocazie: Tibidabo şi Parcul Labirintului din Horta, Camp Nou şi Carrer de Tubella.

Spuneam că Barcelona e frumoasă prin cadrele sale naturale, iar Tibidabo este acel loc de unde poţi admira oraşul în linişte. Mai mult, cel mai înalt punct din lanţul muntos catalan, Tibidabo adăposteşte biserica Sagrada Coazon (“traducere” după Sacre Coeur de Paris) şi parcul de distracţii Tibidabo, unul dintre cele mai vechi din lume, care funcţioneză de mai bine de 100 de ani.

Parcul – labirint este cel mai vechi parc din Barcelona, o bijuterie a anilor 1700, cu grădini labirintice sculptate sub formă de coloane, pereţi vii şi paturi de flori.

De asemenea, stadionul FC Barcelona, Camp Nou, cu siguranţă merită vizitat.  Şi dacă tot eşti prin zonă te sfătuiesc să te plimbi pe Carrer de Tubella, o străduţă interioară a unui mic cartier englezesc pierdut printre blocurile Barcelonei. Cele 22 de case cu etaj, cochete, cu balcon şi cu câte o grădină în miniatură la intrare şi-au câştigat numele de Le Corts.


1. Când să călătorești în Phnom Penh?

Judecând după temperaturi și după cantitatea redusă de precipitații, cea mai bună perioadă de a vizita Phnom Penh este între lunile noiembrie și ianuarie, atunci când temperaturile sunt în jurul a 30-32 de grade iar precipitațiile foarte rare. În sezonul secetos, între februarie și mai, temperaturile ajung în medie la 38-40 de grade. Evitați să călătoriți în Cambodgia și în Phnom Penh în timpul sezonului ploios, din iunie până în octombrie.

2. Transport:

  • Aeroportul Internațional din Phnom Penh este situat la 10 kilometri distanță de oraș.
    • O dată ajunși pe aeroport, în cazul în care aveți nevoie puteți obține viza pentru visa on arrival pentru Cambodgia foarte rapid (față de Thailanda unde a trebuit să așteptăm la cozi cam 1 oră și jumătate). Indicat este să aveți la voi și o fotografie de tip 4x6 cm.
    • Compania aeriană low-cost Air Asia operează zboruri aici și leagă Phnom Penh de majoritatea orașelor turistice din Asia de Sud-Est.
    • De la aeroport spre oraș puteți alege fie varianta low-cost – autobuzul 03 pe care îl puteți lua cam de la 100 de metri distanță de la ieșirea din aeroport (costă 50 de centi), fie varianta tuk tuk-ului ( 7 dolari preț fix), ori taxiurile clasice (12 dolari preț fix).
  • Orașul nu este foarte prietenos cu pietonii, trotuarele fiind foarte rare, iar atunci când există, sunt în general pline de gunoaie, tarabe sau scutere parcate. Singura zonă pe unde vă recomandăm să vă plimbați la pas este zona bulevardului Sissowath Quay. Nu există metrou în oraș, de curând fiind introduse 3 linii de autobuz ce cirulă prin oraș. Singurul mod de transport folosit de noi, și foarte ieftin de altfel, a fost tuk-tuk-ul. Nu am stat niciodată mai mult de 5 minute fără să fim rugați de câte un șofer dacă dorim să ne ducă pe undeva. O cursă costă rareori mai mult de 3 $.
Pe autostrada Tuk-Tuk-urilor

Pe autostrada Tuk-Tuk-urilor

3. Cazare:

Într-un oraș precum Phnom Penh-ul, prețul pe care îl veți plăti pentru o noapte de cazare este foarte mic, cu hoteluri de 3-4 stele de încep de la 15 dolari/noapte. Puteți găsi condiții de super lux pentru prețul de 100 euro/noapte.

  • Buget mediu, locație foarte bună: zona preferată de expați și plină de restaurante stilate, Sissowath Quay. Veți fi chiar în centrul orașului și puteți vizita la pas aproape toate obiectivele turistice importante. O noapte de cazare în zonă la un hotel de 3 stele costă între 35-40 de euro/noapte.
  • Buget mic, locație medie: zona de lângă muzeul Tuol Sleng. Aici am fost cazați și noi, la Flora Boutique Hotel (foarte ok raport calitate/preț). Zona este una liniștită iar de aici puteți ajunge în centrul orașului cam în 15 minute cu tuk tuk-ul, pentru 2 dolari.

4. Costuri:

Cambodgienii folosesc ca monedă atât rielul (1000 KHR = 25 de centi), cât și dolarul. Pentru turiști prețurile sunt întotdeauna în dolari, și bineînteles și ceva mai mari.

Însa așa cum am povestit și în cele 5 motive pentru a vizita orașul, totul pe aici este foarte ieftin, bineînteles, în afară de bulevardul Sissowath Quay plin de localuri adresate turiștilor sau expaților cu buzunare mari. O masă la restaurant nu costă în general mai mult de 3 dolari, o cursă cu tuk-tuk-ul te costă 1-2 dolari și îți poți permite un hotel de lux  cu o piscină imensă pentru câțiva zeci de dolari pe noapte.

5. Localuri, mâncare & băutură tradițională:

Bucătăria cambodgiană nu este atât de renumită în lume, însă mâncarea lor națională Fish Amok - pește fiert în lapte de cocos și servit într-o frunză de banană, ni s-a părut foarte interesantă și vă invităm să o încercați. Bineînteles, doar alături de o bere cambodgiană Angkor.

La fel ca și prin Bangkok, nici în Phnom Penh nu lipsește street food-ul la orice colț de stradă, chiar și tradiționalii gândaci rumeniți 😂.

street food insecte la gratar cambodgia

Street Food marca Phnom Penh! Serviți, vă rog!

6. Ai grijă să:

  • Viza pentru Cambodgia se poate obține chiar pe aeroportul de intrare în țară – visa on arrival. Taxa de viză este de 30 de dolari $. Pentru a nu pierde timp inutil, trebuie să aveți la voi 2 fotografii de tip de 4×6 cm. Mai multe informații regăsiți și pe site-ul MAE.
  • Pentru a vizita Palatul Regal trebuie să respectați niște reguli stricte în ceea ce privește vestimentația: pantaloni lungi și tricou pentru bărbați, fustă cel puțin până la genunchi sau pantaloni, și bluză ce acoperă umerii pentru femei.
  • Phnom Penh-ul ni s-a părut un oraș sigur în care nu am întâmpinat niciun fel de probleme. De altfel, rata criminalității în Cambodgia este foarte scăzută, de 4 oameni la 100,000 de locuitori.

7. Fii inspirat de Phnom Penh <😍!

Filmul german Same Same but Different (2009) portretizează  într-un fel de Romeo și Julieta cu accente asiatice, imaginea Phnom Penh-ului și povestea de dragoste dintre un student german și o fată din Phnom Penh. Și dacă sunteți curioși să aflați cum sună muzica în stil khmer, puteți asculta aici.

22 octombrie 2017

Cât costă o zi de călătorie în peste 100 de țări ale lumii? Infografic cu buget detaliat

Din seria “Cum ne planificăm singuri vacanța”, o parte importantă din puzzle o reprezintă costurile. După ce găsim o ofertă bună de avion (sfaturi utile despre asta am scris în articolul Cum și de unde zbori cel mai ieftin către restul lumii?), ne asigurăm că vremea nu o să ne joace feste și că nu umblăm cu pelerina de ploaie după noi (infograficul Vremea bună de călătorit este tool-ul perfect), […]
5 august 2017
festivaluri cu prietenii tineri

12 luni, 12 festivaluri în jurul lumii unde am vrea să călătorim

  Aer liber, muzică bună, street food, bere în loc de apă, sute de oameni dansând în jurul tău, mai prietenoși ca niciodată…nu are cum să nu te prindă. Nebunia festivalurilor crește exponențial. An de an, în jurul lumii au loc câteva mii de festivaluri. De muzică, film, teatru, culinare sau carnavaluri, numitorul comun e experiența de eliberare, de hedonism, de “aici și acum”. Nouă festivalurile ne amintesc de “ieșitul […]
6 iulie 2017

Ce să nu uiți în vacanță? Listă noastră de călătorie: de la bagajul clasic la gadget-uri și aplicații utile

A venit momentul să facem bagajul de călătorie pentru următoarea aventură. Am luat biletul, am făcut toate rezervările și când vine vorba de bagaj, mai mai că am pune tot șifonierul și parcă tot am uitat ceva. Dar oare ce? În vria de dinainte de călătorie, e destul de ușor să uiți lucruri (după atâtea călătorii, nouă încă ni se întâmplă). Ce am observat că ajută este să urmărești o […]
8 mai 2017

Ce rol au călătoriile în viața noastră? Păreri de la călători străini

"Ce înseamnă călătoriile?" pentru tinerii din lumea mare: Teona din Georgia, care a făcut scuba în Blue Hole, Sophie și Lucas din Berlin, cuplul de artiști desprins din filmul Step Up [...].
9 aprilie 2017

Cum se sărbătorește Paștele în jurul lumii? 10 tradiții cel puțin interesante

Aici am căutat pentru voi 10 tradiții cel puțin interesante de Paște din jurul lumii: de la “vânătoarea de jucării” în Germania, [...].
Share pe Facebook
Share pe Twitter
Share pe Google+
Contacteaza-ne!