În lumea mayașilor de ieri și de azi: Chichén Itzá și Valladolid

Top 3 cuvinte: ambasador, mister, tradiții

Un lucru este sigur: mayașii sunt una dintre cele mai mari civilizații pe care le-a cunoscut Pământul. Și ca orice civilizație avansată, și ea a trecut prin diverse etape de dezvoltare: de la munca rudimentară a pământului ca agriculturi acum 1800 de ani înainte de Hristos, la perioada de apogeu a anilor 800 după Hristos cu Tikal capitala unei civilizații de 2 milioane de locuitori ce cunoștea astrologia, matematica sau scrisul și până la perioada post-clasică a secolelor X-XIII, atunci când Chichén Itzá domina cultural întreaga Peninsulă Yucatan.

Astăzi, este una dintre cele șapte minuni ale lumii moderne, ambasadorul Imperiului Mayaș și a ceea ce a însemnat această civilizație, mai ales din punct de vedere cultural. În fiecare an, Chichén Itzá transmite mesajul poveștii sale către aproape 1.5 milioane de oameni.
La sfârșitul secolului al XIII-lea, ceasul a încetat să mai ticăie aici. Niciun monument important nu a mai fost construit și marele oraș intră în umbră. Revolta oamenilor de rând împotriva conducătorilor, războaiele cu alte populații sau bolile, nimeni nu poate știe cu exactitate ce s-a întâmplat. Motivul decăderii rămâne un mister. Când conquistadorii spanioli au pus piciorul în acest loc, Chichén Itzá era departe de a fi simbolul de altădată.

Anii au trecut și jungla a înghițit cu totul clădirile masive de piatră de aici. De abia pe la finalul secolului al XIX-lea, alți europeni, de data asta înarmați cu hărți în loc de săbii, și-au făcut loc prin jungla deasă pentru a redescoperi minunea de la Chichén Itzá.

Orașele s-or fi pierdut de-a lungul timpului, însă populația mayașă a rezistat tuturor epocilor, fie că vorbim de conquistadori sau globalizare. Și astăzi există o comunitate numeroasă ce niciodată nu a încetat să lupte pentru a-și duce mai departe tradițiile. În călătoria noastră, am văzut asta, mai mult ca pe nicăieri parcă în Valladolid, un orășel colonial cu căsuțe în linie, colorate, reconstruit  de la zero de către spanioli peste ruinele unei foste așezări mayașe.

Deși nu poți să nu remarci accentele spaniole, Valladolid a fost mereu leagănul unei civilizații mayașe și asta se vede și astăzi cu ochiul liber: pe străzi, femeile poartă frumoasele ii albe cu flori colorate, țesute manual numite huipil, artiștii locului produc suveniruri autentice, bucătăria locală este picantă și în acelși timp dulce, iar onomatopeele specifice limbii mayașe le-auzeam la tot pasul. Mayașii nu au murit, mayașii încă mai există 😀.

Călători în Chichén Itzá și Valladolid

În călătoria noastră de O lună în America Latină, Chichén Itzá a fost prima oprire în drumul  Pe urmele mayașilor despre care am povestit în detaliu pe blogul lui Imperator Travel. Majoritatea vizitează Chichén Itzá printr-o excursie de o zi din Cancun, Playa del Carmen sau Tulum, cele mai cunoscute stațiuni de pe Riviera Maya. Dezavantajul ar fi că ai nevoie de minim 4 ore dus-întors, așa că noi am ales ca bază Valladolid de unde faci doar 40 de minute și în plus, te poți bucura și de acest orășel autentic al mayașilor zilelor noastre.

Ziua 1: De unde vine numele de Chichen Itza?

A venit și ziua cea mai mare, abia așteptam să ajungem la Chichén Itzá. Spre deosebire de alte locuri celebre pentru care ne-am trezit la 4 dimineața pentru răsărit, celebrul sit de aici se deschidea de abia la ora 8, așa că ne-am putut bucura de câteva ore de somn în plus. Am mers la cont propriu la Chichén Itzá (ne-am lipsit foarte ușor de turul de 100 de dolari), iar la intrare, ne-am combinat cu niște nemțoaice pentru a împărți un ghid ce ne-a ținut o adevărată lecție interactivă de istorie, inclusiv o scurtă lecție de limbă mayașă 😋.

Mai toată lumea ce ajunge pe Riviera Maya dă și o fugă de măcar o jumătate de zi până la Chichén Itzá. Și uite așa, Chichén Itzá, deși nu deține vreun superlativ între siturile mayașe, este totuși cel mai popular monument din lumea mayașă, având o poziție favorabilă. Strategic era localizată și pe vremea mayașilor, între două cenote cu apă dulce, potabilă, ceea ce nu se găsea prea ușor în mijlocul arșiței din Peninsula Yucatan.  De altfel, numele chi- chen-itza-ha înseamnă în limba mayașă “la gura fântânii Itza”.

Chichén Itzá nu e doar despre imaginea de wallpaper a piramidei cunoscută în toată lumea.  Povestea Chichén Itzei a început pe la anul 600 d.H. și înseamnă povestea unui oraș ce se întindea pe 5 km pătrați și a ajuns să domine o bună perioadă de vreme Peninsula Yucatan. Dar lucrurile nu au fost tocmai simple pe aici, ci presărate cu sacrificii pentru zei, cuceriri de popoare și truda zilnică a pământului la 35 de grade.

La început, omuleții mayași de 1.5metri, la 13 ani deja adulți, 6 luni munceau pământul, 6 luni lucrau la contruirea clădirilor din piatră, iar la 30 de ani se gândeau la ce au făcut bun până atunci – cam asta era media de viață. Dacă aveau noroc, erau sacrificați și ajungeau la umbră, într-o odihnă veșnică. Asta era valabil pentru 80% din populație, cei ce nu erau nobili sau preoți și care nu intrau în oraș decât cu ceva în cârcă. Ca și astăzi, o mână de oameni aveau metodele pentru a controla masele. Interesant, nu? Alte vremuri, aceleași legi ce guvernează lumea.

A urmat perioada de uniune cu triburile de tolteci. Este un mister cum aceste triburi atât de sângeroase, au dus la apogeu Chichén Itzá pe la anul 1000, umăr la umăr cu mayașii. Ce a însemnat asta? Într-adevăr o parte din vechile construcții și piramide au fost distruse, dar cu intenția de a construi ceva și mai măreț. În centrul unui oraș ce deja domina Peninsula Yucatan se afla piramida lui Kukulcan, acea piramidă pentru care toată lumea știe astăzi de Chichén Itzá.

Din ce ne-a povestit ghidul nostru, ne-a atras atenția faptul că sub piramida toltecă se află una mayașă, ca un adevărat simbol al conviețuirii celor două popoare. De altfel, majoritatea clădirilor au elemente din ambele culturi.

Mai multe decât niște obiective vizitate, am simțit cele 4 ore de la Chichén Itzá (cam atât ai nevoie să explorezi situl) ca pe o lecție vie de istorie a unei vechi civilizații. Oamenii acestei civilizații puteau prezice fazele lunii (observatorul astronomic încă mai stă în picioare ca dovadă), organizau concursuri sportive în arena de Pok-ta-Pok pentru a-ți câștiga un loc pe lumea cealaltă sau își sacrificau proprii copii pentru a îndupleca zeii.

chichen itza piramida departare

Și în zare, Chichén Itzá răsare 🙂

Ruinele fostului oraș

Ghidul nostru Julian și ce a mai rămas din observatorul astronomic

Cât este scorul la Pok-ta-Pok?

Salutări de la Chichén Itzá!

Cenota pentru sacrificii

Ziua 2: Valladolid locul perfect pentru a explora Chichen Itza

Pe lângă faptul că este o variantă foarte bună de cazare pentru a vizita Chichén Itzá, am fost profund suprinși de atmosfera de orășel liniștit de provincie pe care am simțit-o în Valladolid, numit și “capitala Mayașilor de Est”.

Este acel tip de orășel cochet, unde nu am avut nevoie de hartă sau o listă cu obiective turistice (deși aveam câteva salvate în telefon 😁), ci pur și simplu l-am luat la pas, am întrebat localnicii și ne-am oprit în locurile care ne făceau cu ochiul. Deși tradițiile mayașe sunt la ele acasă aici, spaniolii au lăsat moștenire binecunoscutele clădiri coloniale colorate, cu ferestre mari, dar și imensa catedrala San Gervasio. De altfel, catedrala galbenă străjuită de palmieri imenși, este simbolul orașului și domină parcul central.

Dacă e vreo străduță pe care ar trebui să calci prin Valladolid, aceasta este Calzada de los Frailes, așa cum am aflat și noi de la câțiva localnici prietenoși. Mici restaurante de familie, miros de tacos și fajitas, căsuțe colorate cu terase interioare și un Muzeu al Ciocolatei ce ne-a convins instant să vedem care-i treaba pe aici.

“Fabrica de Chocolate Artesanal Maya Chocol Haa” este căsuța roșie a unei familii locale ce se mândrește cu faptul că mayașii sunt cei ce au inventat ciocolata. Nu am plecat de aici până nu am degustat ciocolată cu ghimbir, chilli sau oregano, adevărate delicatese. De altfel, până și conquistadorii spanioli au fost cuceriți de gustul ciocolatei, iar marele cuceritor al Mexicului, Hernan Cortes, se spune că bea zilnic peste cupe de cacao. Un adevărat “cacaoholic” 😂.

Spre după-amiază, ne-am urcat pe-o bicicletă închiriată și am pedalat vreo 7 km până în Dzitnup, un mic sat din împrejurime unde se află și cenota Xkeken. Ne-am răcorit prima dată în cenotă (răcorit la propriu pentru că apa nu avea mai mult de 18 grade), am făcut și ceva snorkeling și apoi am plecat să explorăm satul.

Mayașii de aici își cresc copiii în spiritul tradițiilor, îi învață de mici limba mayașă, iar în Dzitnup, ulițele erau pline de localnici zâmbitori adunați lânga nelipsita biserică în stil colonial din centru și căsuțe cu acoperiș de paie, fără gard la poartă.

Era deja 6 și un pic și cum soarele se grăbea să apună, am dat drumul la pedale pe viteza 5 până în Valladolid. Nu de alta, dar nu prea eram curioși să vedem cum arată și noaptea într-un sat mayaș izolat.

Catedrala galbenă străjuită de palmieri din centru

Tradiții locale – pelerinajul pentru Virgen de Guadalupe

Calzada de los Frailes

Ghidul de la “Fabrica de Chocolate Artesanal Maya Chocol Haa”

Duminica în familie

Ghizi locali la cenota din Dzitnup

Prin sătucul Dzitnup

 

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Share pe Facebook
Share pe Twitter
Share pe Google+
Contacteaza-ne!