Orașul colonial Antigua Guatemala, păzit de vulcanul Acatenango

Top 3 cuvinte despre Antigua Guatemala: acasă, baroc, vulcan

Undeva în sudul Guatemalei, la 1530 de metri altitudine, păzit de 3 vulcani impunători, este așezată Antigua Guatemala. Pe cât de unică este poziția sa, pe atât de nemiloasă a fost natura cu așezarea ce “a refuzat să moară”.

După vreo două sute de ani în care La Muy Noble y Muy Leal Ciudad de Santiago de Los Caballeros de Guatemala, așa cum era numit ea, a fost capitala Guatemalei, a venit anul 1773 și ceasul a încetat să mai ticăie pe aici. Un cutremur devastator a pus la pământ orașul pentru a treia oară în doar 100 de ani. Totul era îngropat în ruine, iar spaniolii au decis să mute capitala în Guatemela City și să evacueze orașul.

Dar pentru o parte din oamenii de aici, leagănul dintre cei 3 vulcani era acasă și erau gata să înfrunte orice sacrificiu pentru a rămăne în locul în care s-au născut.

Timp de aproape 100 de ani, orașul era mai mult o fantomă, iar oamenii rămași își duceau viața printre ruine. Nu s-au mai ridicat clădiri noi în oraș, iar cele rămase în picioare au dus mai departe în lumea întreagă stilul baroc specific de aici – barroco antigueño.

Tăria de caracter a locuitorilor ce au refuzat să își părăsească orașul, combinate cu faptul că investițiile au ocolit locul până recent, au creat Antigua Guatemala de astăzi: un oraș-bijuterie în stil colonial ce și-a câstigat din nou strălucirea, fiind în zilele noastre cel mai vizitat punct din Guatemala.

Antigua Guatemala nu este doar despre arome coloniale, străduțe pietruite și case colorate vechi, este și poarta de plecare pentru escaladarea vulcanilor din împrejurimi ce atrag mii de aventurieri din lumea-ntreagă.

Călători în Antigua Guatemala!

Am ajuns în Antigua Guatemala după un drum lung de 9 ore cu autocarul din Paradisul de la Semuc Champey. Nu-i ușor să străbați Guatemala în lung și-n lat, deși de la Semuc Champey la Antigua sunt doar 310 km, drumurile proaste ne-au făcut să ne petrecem toată ziua pe drum. Noroc că autobuzele turistice sunt peste tot în Guatemala și că am avut noroc să prindem un loc confortabil la geam, de unde ne uitam curioși la oamenii și peisajul guatemalez.

Am ajuns într-un final în Antigua, și atmosfera colonială ne-a cucerit din prima. Antigua Guatemala este un oraș primitor de provincie în care tradițiile mayașe și stilul colonial baroc sunt la ele acasă. Nu vă imaginați vreo metropolă cu favele precum în America Latină, chiar dacă este cel mai vizitat oraș din Guatemala. Viața celor 35.000 de locuitori de aici trece lent, la umbra căsuțelor coloniale colorate, printre turiștii curioși din lumea-ntreagă, ajunși aici să vadă cum arăta un oraș acum 300 de ani, să învețe spaniola de la localnici sau să își ia bocancii în picioare și să urce pe unul dintre vulcanii din jur.

Ziua 1: Antigua Guatemala, orașul uitat între vulcani

Am ajuns în Antigua Guatemala fix pe 23 decembrie, cu două gânduri în minte: de a petrece Crăciunul alături de o familie de localnici și de a escalada vulcanul Acatenango, de 3.900 de metri și a petrece noaptea de Crăciun acolo, că deah, astea sunt experiențele cu care rămâi de-a lungul timpului. Al doilea gând părea mai mult o nebunie: nu ne echipasem de nicio culoare și nu mai escaladasem niciun munte…iar ăsta nu părea să fie pentru oricine.

Prima parte era mai ușoară. Am găsit ușor casa lui Federico, un antiguan de vreo 65 de ani, mândru de originile sale și cu tot felul de povești despre strămoșii lui cu origini spaniole.

Pentru că nu aveam decât o zi să explorăm Antigua, nu am stat prea mult la vorbă și am plecat printre străduțe, minunându-ne de unele biserici imense, căzute la cutremurul de acum 250 de ani și lăsate în starea originală. De altfel, în vremurile sale de glorie, în Antigua erau peste 38 de de lăcașe de cult care mai de care mai impunătoare.

Orășelul este mic, nu prea ai cum să te rătăcești pe aici nici dacă vrei , iar parcul central cu Catedrala din Antigua este punctul zero. Fiind în apropierea Crăciunului, era o senzație extrem de ciudată să vedem cum la 28 de grade, printre tarabe de înghețată, luminițele și beteala decorau orașul. De altfel, trebuie să recunoaștem că nicăieri Crăciunul nu-i ca acasă, la fel cum pentru localnicii din Antigua Guatemala, niciun alt loc de pe pământ nu poate fi numit casă, în afară de orașul lor mult încercat de natură.

De aici am plecat către Arco de Santa Catalina, arcul în stil baroc, emblemă pentru oraș, construit în secolul XVII-lea pentru călugărițele ce trebuiau să treacă strada între cele două mănăstiri fără a atrage privirile. Arcul colorat, cu un turn cu ceas în vârf și cu imaginea vulcanului acoperit de nori pe fundal, reprezintă intrarea către promenada orașului, plină de magazine tradiționale și terase cu mâncare locală.

Mergând pe străduțe, nu foarte departe, am nimerit și într-o piață, aflată pe Calzada Santa Lucia, plină de localnici ce vindeau obiecte hand-made în stil mayaș sau street food cu arome locale. O parte dintre ei erau pur ți simplu la picnic cu familia, pe iarba verde.

Fiind zilele de Crăciun, am avut ghinionul ca Mănăstirea Capucinilor (Convento de las Capuchinas) sau mai exact ce a mai rămas din ea după cutremur să fie închisă. Ar fi fost o experiență interesantă să ne plimbăm printre zidurile bisericii părăsite și plină de mister, unde se spune că au loc și fenomene paranormale.

Aveam în cap să urcăm și la Cerro de la Cruz (Dealul Crucii), un punct de belvedere foarte lăudat de unde se poate admira orașul în toate splendoare sa, înconjurat de cei trei vulcani. Totuși, pentru că a doua zi urma să escaladăm cel mai mare dintre munți, am zis că merităm o masă bună la un restaurant pentru a ne încărca bateriile și a încheia cu bine o zi plină. Am mâncat fiecare câte o farfurie plină de pepian, un fel de mâncare tradițională pe aici cu pui și orez cu un sos delicios și am fugit la culcare. Urmau două zile grele.

Parcul Central si Catedrala din Antigua Guatemala

Parcul Central și Catedrala din Antigua Guatemala

Piata locala in Antigua Guatemala

Piața locală din Antigua Guatemala

Cladiri colorate Antigua Guatemala

Pe străduțele colorate din Antigua Guatemala

Arco de Santa Catalina simbolul orasului Antigua Guatemala

Arco de Santa Catalina – simbolul orașului Antigua Guatemala

Palatul Guvernatorului locul de unde se conducea Guatemala

Palatul Guvernatorului – locul de unde se conducea Guatemala

Mancare traditionala Guatemala

Mâncare tradițională guatemaleză

Zilele 2 și 3: Să escaladăm vulcanul Acatenango!

Bună dimineața, soare! Bună dimineața, Acatenango! 

Era ziua cea mare, ne trezisem cu multă energie și doar micul dejun ne mai despărțea de plecarea spre Acatenango. Federico și soția lui ne așteptau cu omleta făcută, câteva sfaturi pentru a urca cu bine și mai mult, chiar ne-a împrumutat câte o geacă și-un ghiozdan fără de care nu știm cum am fi supraviețuit noaptea pe vulcan. Probabil s-au speriat când au văzut cât de pregătiți suntem: pantaloni scurți și hanorac.

Nu vă gândiți că am plecat singuri să escaladăm vulcanul (nu prea recomandăm). Orașul este plin de agenții ce organizează tururi, așa că am avut de unde alege: am plătit 20 de dolari de om pentru turul ce a inclus transport de la cazare la locul de start cu mașina, mâncare pentru o zi, cort de dormit și, foarte important, doi ghizi ce au avut grijă de tot grupul.

În microbuzul spre vulcan ne-am trezit alături de un grup de vreo 18 persoane (nu ne-am așteptat să fie foarte mulți nebuni chiar în ziua de Crăciun). Ne-am împrietenit rapid cu ei, mai ales când au început să se facă pariuri pe seama celor doi coreeni ce și-au cărat tot magazinul de Pringles și, specialitatea casei, supă la cutie cu noodles . Cu ei s-a împrietenit toată lumea sus pe vulcan, atunci când eram foarte înfometați – nu de alta, dar noi tot ceva supă la plic aveam.

După vreo 45 de minute în care am cules pe toată lumea, ne-am trezit cu bagajele în spate, gata de plecare. Ne așteptau 6 ore de urcat până la locul în care urma să ne întindem corturile peste noapte. Am plecat viteji, însă după vreo 25 de minute de urcat, ceream cu toții pauză și ne-am dat seama că nu-i deloc de glumă. La primul popas ne-am bucurat tolăniți pe iarbă de o priveliște superbă cu soarele deasupra noastră.

Urcușul greu a fost compensat de discuțiile și glumele cu ceilalți camarazi: Juan Pablo din Mexic, Sophie și Lucas din Germania, Lara din Olanda, Mark din Belgia sau coreenii….cu nume corean, greu de reținut bineînțeles :)). La locul de campare am avut parte de o mare supriză, fiecare dintre noi a uitat complet de oboseală și am început să facem poze cu gura căscată. Aveam în față o prăpastie imensă, vulcanul activ Fuego ce străpungea norii pe care parcă noi pluteam, iar departe, foarte departe, locul din care veneam – Antigua Guatemala.

Era ajunul Crăciunului, 24 decembrie și chiar dacă departe de casă, a fost un Crăciun de neuitat. Deși aveam trei rânduri de haine pe noi, ne-am strâns cu toții în jurul focului de tabără la povești și la o supă de noodles. Dintre toate poveștile, ne-au impresionat cele ale ghizilor, doi oameni cam de vârsta părinților noștri, dar cu o forță interioară și fizică nemaiîntâlnită. Greutățile vieții i-au împins spre munca de 16 ore pe zi prin SUA (un fel de scalvie modernă), iar astăzi în Guatemala fac urcări pe vulcan de două ori pe săptămână cum noi nici nu apucăm de multe ori să ne plimbăm prin parc.

Ne-am culcat, dar încă stăteam cu gândul la vulcanul ce speram să erupă. Și a erupt! Pe la două noaptea am sărit în fund să rupem cortul de bucurie, am deschis fermoarul de la cort și ne-am zis “Crăciun fericit” dându-ne cadou câte o turtă dulce de Crăciun și savurând-o ca pe o delicatesă, cu ochii mari la spectacolul de foc din fața noastră.

Nu am mai avut mult somn după aceea și oricum, la 4 dimineața s-a dat trezirea pentru că mai aveam de escaladat încă 500 de metri până în vârful vulcanului pentru a prinde un răsărit așa cum nu mai văzusem,  după cum ne promiseseră ghizii.

500 de metri în două ore? Calculele nu dădeau bine. Oare ce ne aștepta? Ei bine, a fost cea mai dură probă din viața noastră și simțeam cum fiecare strop de energie se duce încet încet cu fiecare pas abrupt ce se afunda în cenușa vulcanică. Vântul sufla de crăpau pietrele, aerul era rarefiat și respirația din ce în ce mai grea, iar afară o beznă cumplită de a reușit să întoarcă o parte din grup din drum.

Când am ajuns în vârf, nu ne venea să credem că reușisem, iar peisajul de acolo părea mai degrabă un filmuleț cu Louis Armstrong de pe Lună. Din cauza vântului, era greu să stai pe picioare pe platoul în fața căruia se înălța parcă o minge de foc, perfect rotundă ce plutea peste nori. Am reușit să facem câteva poze din mers și chiar să facem o poză de grup pentru cei de acasă cu “Un Crăciun fericit” scris cu carioca în palmă (copyrights: mexicanul Juan Pablo).

Drumul de întoarcere a fost mult mai dulce, reușisem să ne depășim limitele și am avut parte de cea mai tare experiență din viața noastră! 

Pe strazile din Antigua Guatemala vulcan acatenango

Acatenango, venim!

Echipament escaladare vulcan Acatenango

Echipați 🙂

Drum Vulcan Acatenango

Cam așa a fost urcarea

Echipament Acatenango

Și cam așa arătau încălțările noastre după o oră de mers :))

Popas pajiste Vulcan Acatenango

Primul popas

Tabara pe vulcanul Acatenango

Locul de camping

Fuego vazut de pe vulcanul Acatenango

Fuego văzut de pe vulcanul Acatenango

foc de tabara vulcan acatenango

Vrea cineva supă de noodles?

Foc de tabara pe Vulcan

La povești, nu ne dădeam duși la somn

Deasupra norilor acatenango rasarit

Deasupra norilor, pe Acatenango, la 3.900 de metri

Vulcanul Acatenango rasarit peisaj

Peisaj din filmulețele cu Louis Armstrong

Oameni ai locului

În Antigua Guatemala, am întâlnit un localnic mândru tare de orașul și orginile sale, Federico. Deși ne-a povestit că străbunicul său a venit din Madrid acum o sută și ceva de ani în Guatemala pentru a face bani din comerțul cu fructe, Federico se consideră 100% guatemalez și mai ales, reprezentant de seamă al micuțului orășel Antigua Guatemala: “Yo soy el padre de Antigua!”.

Fost profesor de meserie, Federico găzduiește de peste 10 ani alături de soția sa, călători sau studenți din lumea-ntreagă pe care îi învață istoria locului sau spaniola. Oricum, vrei nu vrei înveți spaniola pe la Federico, nu de alta, dar bătrînul de 65 de ani nu știe engleză.  

Federico – „tăticul” din Antigua Guatemala

 

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Share pe Facebook
Share pe Twitter
Share pe Google+
Contacteaza-ne!