Perugia – capitala Umbriei și Assisi – orașul Păcii  

apus perugia oameni in umbra

Top 3 cuvinte despre Perugia și Assisi: tradiții, Sfântul Francisc, studențime

Când vorbim de tradiții în Umbria, ne referim nu la sensul “conservator” al cuvântului, ci la locul în care anumite tradiții se păstrează de la an la an și devin din ce în ce mai puternice: renumitele festivalele de jazz din Perugia, festivalele medievale din Spoleto sau Assisi, ciocolata Perugina Baci cu o tradiție de mai bine de 100 de ani sau chiar preparatele din carne de porc precum salamul mazzafegati și porchetta.

Nu în ultimul rând, Assisi a fost un oraș de referință în Italia încă din anul 1200, de pe vremea Sfântului Francisc care a fost ridicat la rang de sfânt patron al Italiei. Cine a fost Sfântul Francisc? A fost cel ce a fondat cel mai important ordin din lumea creștină – Ordinul Franciscan și sfântul care i-a sprijinit întotdeauna pe cei săraci. Actualul Papă este primul Papă care și-a luat numele de Francis pentru a atrage în general un semnal de alarmă în ceea ce privește sărăcia din lume și nu întâmplător, Papa Francis demonstrează un interes aparte pentru țările defavorizate din Africa și nu numai prin vizitele pe care le face în aceste regiuni.

Astăzi, cei ce dau cel mai mult viață orașului (mai ales de noaptea) sunt zecile de mii de studenți din toate colțurile lumii, ce aleg Perugia ce aleg să își petreacă studenția în cadrul renumitelor universități din Perugia. Un sfert din populația orașului fiind reprezentată de studențime, oferind orașului un aer tineresc, plăcut și plin de energie.

Călători în Perugia 

După primul nostru contact cu Umbria din ziua precedentă, povestite în articolul Printre orășele medievale și dealuri verzi în Umbria, ne-am trezit de dimineață entuziasmați de ceea ce urma să vedem în capitala Umbriei, dar și în Assisi, orașul Păcii în lume și casa Sfântului Francisc.

Orașul ciocolatei, al jazz-ului, al studenților și al pictorului Perugino este așezat pe mai multe niveluri suprapuse astfel încât la un moment ne-am dat seama că deși pe hartă părea că suntem unde trebuie, ne-a luat ceva vreme să găsim urcarea către următorul nivel.

Cel mai bine îți dai seama de nivelurile orașului în pasajul subteran Rocca Paolina, fosta cetate a orașului datând din secolul XVI-lea, păstrată astăzi parțial sub pământ (sau depinde de la ce nivel privești lucrurile). După ce și-a pierdut rolul defensiv, peruginii au păstrat o parte din fosta cetate, intuind parcă potențialul turistic al vremurilor ce  vor urma. Astăzi, pe lângă locul inedit vizitat de turiști, aici se organizează și diverse târguri, inclusiv tradiționalele târguri de Crăciun.

Nu departe de fosta cetate se află Corso Vannucci, principalul bulevard al orașului ce ne-a condus printre magazine și baruri studențești către Piazza IV Noiembrie care este și astăzi inima Perugiei, așa cum a fost încă de pe vremea etruscilor și a romanilor.

Piața este punctul preferat de întâlnire al locuitorilor de aici, fiind flancată și de către cele mai reprezentative obiective ale orașului: catedala San Lorenzo cu a sa neterminată fațadă și cu accesul neobișnuit ce se face printr-o ușă laterală, Fontana Magiore – simbol al independenței construit încă din secolul al XIII-lea în mijlocul pieței și Palazzo dei Priori astăzi primăria orașului, cu al său grifon sculptat în piatră pe zidurile clădirii, grifonul ce de altfel este emblema Perugiei.

Ne-am răsplătit apoi cu o tradițională porchetta pe care o poți găsi pe străzile din oraș – un fel de shaorma a italienilor, făcută din carne de porc afumată și multe condimente. Că tot porchetta e street food, aveam food, ne mai trebuie și street, așa că ne-am îndreptat către cel mai bun loc de belvedere după părerea noastră – Părculețul Giardini Carducci.

Că tot suntem la capitolul puncte de belvedere (și cu asta se poate mândri Perugia din plin), am mai explorat la pas orașul printre străduțele medievale, din care ne-au plăcut cel mai mult Via Appia – model perugin, și ea bineînțeles în trepte și vederea asupra orașului de la Convento San Francisco del Monte.

Oraș în trepte

Oraș în trepte

 

drum

Drumul de la Convento San Francisco del Monte spre oraș

Templo di San Angelo, transformat în biserică - moștenire romană

Templo di San Angelo, transformat în biserică – moștenire romană

 

perugia strazi

Via Appia – model perugin

Catedrala

Catedrala di San Lorenzo, cu a sa fațadă neterminată de sute de ani

Palazzo dei Priori

Palazzo dei Priori

Corso Vannucci – strada principală a Perugiei ce pleacă din Piața Centrală

Corso Vannucci – strada principală a Perugiei ce pleacă din Piața Centrală

La Porchetta

La Porchetta

Pauză de porchetta și cel mai bun punct de belvedere din oraș

Pauză de porchetta și cel mai bun punct de belvedere din oraș

 

Călători în Assisi

A doua parte a zilei era rezervată pentru Assisi, cunoscut în toată lumea ca fiind Orașul Păcii datorită moștenirii religioase lăsate de Sfântul Francisc care s-a născut, a predicat și a murit aici, dar și datorită inițiativei lui Papa Ioan Paul al II-lea din 1952. Acesta a convocat lideri religioși aparținând unor religii diferite să se roage cu toții într-un singur gând în Assisi pentru pacea în lume și de atunci orașul este denumit oficial Oraș al Păcii.

Pe harta lumii creștine, Assisi a fost încă de pe vremea Sfântului Francisc din secolul al XIII-lea un nucleu de atragere a pelerinilor din lumea întreagă. Cu doar 3000 de locuitori, Assisi atrage anual 4-5 milioane de turiști care vin în special pentru a se ruga la mormântul Sfântului Francisc de aici.

Și împrejurimile de lângă Assisi au însemnătate religioasă și, înainte de a intra în Assisi, am făcut o oprire la biserica Santa Maria degli Angeli, sursă de inspirație în alegerea numelui pentru misionarii spanioli ce au pus bazele orașului numit astăzi Los Angeles. Tot pe Coasta de Vest a Statelor Unite ale Americii, se află un alt oraș ce poartă numele chiar a Sfântului Francisc – San Francisco. Ce ni s-a părut interesant la Santa Maria degli Angeli este mica bisericuță înglobată în centrul bisericii mari care se află pe locul în care Sfântul Francisc a predicat o mare parte din viață.

Prima oprire în Assisi a fost după o urcare de câteva sute de metri către Rocca Maggiore, castelul impunător ce păzea în vremurile de demut Assisi. Astăzi, castelul a fost refăcut pe exterior, dar păstrează structura originală cu turnurile în formă de bastion, iar ceea ce face să merite cel mai mult o urcare până aici este priveliștea de neuitat care se întinde la poalele cetății.

Ne-a ajuns o oră să ne mai plimbăm pe străduțele înguste, deja luminate de felinare, până la destinația noastră finală – Basilica Sfântul Francisc, locul de odihnă al Sfântului și punctul central de atracție al orașului Assisi, de unde se vede tot orașul, cu cele câteva zeci de căsuțe, fiecare cu lumina ei. Pax et Bonum!

Santa Maria degli Angeli

Santa Maria degli Angeli

Locul micii biserici din interior unde a predicat Sfântul Francisc

Locul micii biserici din interior unde a predicat Sfântul Francisc

Am ajuns în Assisi, orașul păcii!

Am ajuns în Assisi, orașul păcii!

 Rocca Maggiore – castelul ce veghează de sus Assisi

Rocca Maggiore – castelul ce veghează de sus Assisi

assisi

Prin Assisi

Basilica Sfântul Francisc – loc de pelerinaj și de odihnă al Sfântului– loc de pelerinaj și de odihnă al Sfântului

Basilica Sfântul Francisc – loc de pelerinaj și de odihnă al Sfântului– loc de pelerinaj și de odihnă al Sfântului

Ne aștepta o noapte de cazare în Perugia, dar nu înainte de a savura una dintre cele mai bune pizza ale zonei la Restaurantul Il Paiolo, restaurantul unei familii de napolitani mutați în Perugia, că doar ei sunt masterchefi în ale pizzei. Și dacă tot vorbim de tradiție, Perugia este considerat orașul ciocolatei, iar restaurantul se află chiar în clădirea istorică a fostei fabrici de ciocolată Perugina.

A fost ce-i drept o zi plină, dar după ce ne-am încărcat bateriile la restaurant, nu ne-am putut refuza să vedem centrul orașului pe seară și să stăm pe treptele domului din piața centrală, cu o bere în mână, cot la cot cu mulțimea de studenți de aici.

N-am stat foarte mult printre studenți pentru că a doua zi ne aștepta o zi plină și colorată în Toscana, despre care am povestit aici.

caine pe scari

Pe scările domului îi place și cățelului, că nu degeaba este cel mai bun prieten al omului

 

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Share pe Facebook
Share pe Twitter
Share pe Google+
Contacteaza-ne!