Pisa dei Miracoli și Lucca – orașul de necucerit

pisa turn inclinat cu verdeata

Top 3 cuvinte: Turnul-Înclinat, erudit, ziduri

Primul cuvânt a fost foarte simplu de ales: nu este doar un element recognoscibil al Pisei, ci a devenit și un simbol al Italiei în lumea întreagă. Torre Pendente sau Turnul-Înclinat este un fel de Tour Eiffel al Pisei și de departe punctul de atracție al tuturor turiștilor ajunși aici. Ironic, o mare parte din faima internațională a Pisei de astăzi se datorează unei greșeli inginerești. A fost nevoie de aproape 200 de ani întrerupți de războaie și eșecuri consecutive pentru a ajunge la varianta finală a turnului.  “Final” este un termen relativ pentru Turnul din Pisa pentru că, de la terminarea sa, timp de 600 de ani, s-a înclinat cu aproximativ un milimetru pe an. Totul până când tehnologia modernă a zilelor noastre l-a ajuns din urmă, iar în 1993, o echipă de experți a găsit soluția magică pentru a-l opri. Ca orice magie, aceasta nu poate dura veșnic. Așa că turnul nu a fost “înghețat” pentru vecie, ci doar pentru aproximativ 300 de ani.

Cu ce se mai poate mândri Pisa? Galileo, Fibonacci, doi președinți și cinci primi miniștri italieni, cinci Papi sau trei laureați ai Premiului Nobel. Pisa a fost și este încă un oraș erudit care a dat naștere unor nume ilustre precum Galileo Galilei și Leonardo Fibonacci. Spunem “încă” pentru că și în zilele noastre, orașul și-a păstrat renumele prin universitățile sale de elită, universități ce se pot lăuda că au școlit personalitățile enumerate mai sus.

Zidurile din Lucca, orașul vecin și rival al Pisei, amintesc și astăzi de performanța acestuia de a rămâne independent de-a lungul vremii, chiar și în fața Florenței ce a cucerit treptat aproape toată Toscana. Se spune că zidurile au fost proiectate chiar de marele Leonardo da Vinci, iar astăzi fac din Lucca unul  dintre puținele orașe din Italia înconjurate în totalitate de fortificații. Bicilist sau pieton, localnic ori turist, zidurile ce se întind pe o distanță de aproape 4 km de-a lungului unui canal cu apă îți oferă o plimbare de neuitat.

Călători în Pisa

După Toscana rurală și a orașelor tradiționale și Siena și orașele cetate ale Toscanei, ne–am propus să vizităm pentru o zi Pisa și Lucca.

Timp de câteva secole bune, alături de Genova și Veneția, Pisa a fost orașul care a dominat Marea Mediterană: zeci de vase încărcate cu bogății erau descărcate și vândute mai departe de către influenții negustori din Pisa. Această poziție privilegiată și-a pus amprenta negreșit asupra orașului care a căpătat un aer aristocrat, dar și asupra culturii și a educației oamenilor de aici, universitățile și oamenii învățați fiind la loc de cinste.

Zilele senine și prosperitatea nu au ținut la nesfârșit. Trei evenimente mari au schimbat definitiv soarta orașului: înfrângerea suferită pe mare în fata Genovei, pierderea statutului de oraș liber în fața Florenței și, lovitura de grație – ștergerea definitivă a Pisei de pe harta maritimă din cauza depunerii de aluviuni pe râul Arno ce a blocat definitv trecerea vaselor din Pisa către Marea Mediterană.

Astăzi, după părerea noastră, singurul loc care amintește de ceea ce a însemnat Pisa în lume este Campo dei Miracoli – un nume destul de sugestiv de altfel.  Chiar dacă Pisa are o suprafață aproape egală cu cea a Bucureștiului, principalele puncte de atracție pentru turiști sunt grupate pe cei câteva sute de metri pătrați din perimetrul pieței.

Piața are un aer urban, îngrijit și atrăgător prin contrastul dintre gazonul verde aprins și albul imaculat al clădirilor transformate azi în obiective turistice. Am avut nevoie de aproximativ trei ore pentru a vizita Turnul Înclinat (care de aproape nici nu se mai vede atât de înclinat de altfel), Domul – creație a clanului Pisano format din Bonanno, Nicola sau Giovanni Pisano, Baptisteriul – locul de botez și al lui Galileo Galilei și cimitirul Campo Santo, considerat cel mai frumos cimitir din lume, în limita în care acest apelativ poate descrie un cimitir.

În afara triunghiului de aur din Piazza dei Miracoli, pe străzile Pisei turiștii sunt înlocuiți de stundenți, iar clădirile vechi medievale cu baruri, cafenele și universități. Din ce ne-am putut da noi seama în ora care ne-a rămas de plimbat prin oraș, atracțiile pentru turiști cam lipsesc, așa că ne-am alăturat studenților într-o cafenea.

Bine ați venit în Pisa! :)

Bine ați venit în Pisa! 🙂

Poză

Poză clasică de Pisa

Baptisteriul în prim plan

Baptisteriul în prim plan

Singura priveliște fără gratii din Baptisteriu

Singura priveliște fără gratii din Baptisteriu

Pisa, dincolo de Campo dei Miracoli

Pisa, dincolo de Campo dei Miracoli

 

Călători în Lucca

Față de marea rivală Pisa, Lucca nu a avut acces la mare și la bogățiile Mediteranei. Nu a avut nici istoria zbuciumată a măreției și apoi a declinului suferit de Pisa. Însă, în spatele zidurilor renascentiste ce îl înconjoară și astăzi, orașul s-a dezvoltat treptat și a rămas în mare parte o comună independentă. Acest lucru se vede și în bogăția culturală a clădirilor și a artiștilor ce și-au desăvârșit operele aici, cel mai cunoscut fiind compozitorul italian de muzică Puccini.

Noi am ales să explorăm orașul la pas, plimbându-ne printre clădirile gotice și piețele pline de suveniruri. Sincer, mai ales ca turiști, nici nu prea aveam altă variantă, traficul auto fiind interzis în mare parte în interiorul zidurilor vechiului oraș.

Locurile cu care am rămas în minte din Lucca: domul San Martino din secolul al XIV-lea – dovada vie a rivalității dintre Lucca și Pisa datorită asemănării, piața centrală rotundă construită pe locul unui amfiteatru roman și priveliștea pe înserate din Torre Guinagi, cu dealurile rânduri-rânduri în depărtare ce formau parcă un al zid de apărare, de această dată natural, al orașului.

Orașul prinde și mai multă viață datorită unui fost locuitor de seamă al său, Giacomo Puccini, în cinstea căruia se organizează aici concerte și festivaluri de muzică. Tot aici, are loc și cel mai tare festival de benzi desenate și de jocuri din Italia și al doilea din lume ce atrage anual vizitatori ce depășesc populația orașului de trei ori.

După o pauză binemeritată la o pizzerie în Lucca, din traseul nostru în Toscana mai lipsea Florența, piesa principală din puzzle. Dar despre Florența, am povestit mai multe aici.

Stop mașinilor, de aici urmează Lucca...pe jos!

Stop mașinilor, de aici urmează Lucca…pe jos!

Vestitele ziduri de apărare, astăzi piste de bicicliști

Vestitele ziduri de apărare, astăzi piste de bicicliști

Și Lucca avea ceva zgârie-nori medievali, nu doar San Gimignano

Și Lucca avea ceva zgârie-nori medievali, nu doar San Gimignano

Lucca privit din Torre Guinigi

Lucca privit din Torre Guinigi

Un altfel de selfie – Piazza Anfiteatro

Un altfel de selfie – Piazza Anfiteatro

Un altfel de selfie – Piazza Anfiteatro

Biserica San Michele

 

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Share pe Facebook
Share pe Twitter
Share pe Google+
Contacteaza-ne!