Prin jungla urbană din Mexico City

Top 3 cuvinte: azteci, centru, revoluționar

Un vultur cu un șarpe în cioc așezat pe un cactus în Valea Mexicului – o imagine ce avea să schimbe istoria pentru următoarele sute de ani. Aztecii, triburi de războinici neînfricați, își urmează credința și conform legendei, văzând vulturul sacru, pun aici bazele orașului ales, Tenochtitlán, în 1325. Legenda poate începe. Spre deosebire de mayași, ce vreme de 1000 de ani s-au concentrat pe cunoașterea lumii, aztecii aveau un scop precis, știau să mânuiască armele în luptă ca nimeni alții și nu aveau de gând să se oprească foarte ușor.  În nici 200 de ani, creează cel mai mare imperiu al Americii Centrale ce se întindea de la Golful Mexic până la Oceanul Pacific, iar Tenochtitlán devine universul lumii lor.

Pe cât de repede s-a dezvoltat, pe atât de repede s-a spulberat tot imperiul. Pe data de 8 noiembrie 1519, aztecii deschid porțile cetății pentru a-l primi pe cel ce ei credeau că este Zeul Șarpe Quetzalcoatl și care s-a dovedit a fi un fel de cal troian al aztecilor. Zeul era de fapt Hernan Cortes, conquistadorul spaniol ajuns aici cu 500 de oameni și câteva tunuri. Dar Cortes avea mai mult decât arme de foc sau tunuri. Avea abilitatea de a unelti alianțe și a crea conflicte false ce, alături și de un aliat nesperat – bolile aduse de europeni ce i-a decimat pe localnici, i-a adus în final victoria asupra marelui Imperiu Aztec. Tenochtitlán a fost denumit Mexico City. La niciun secol după venirea spaniolilor, populația băștinașă a fost distrusă în proporție de 90%, rămănând doar două milioane de azteci aici.

Zona Văii Mexicului, fie că a purtat numele de Tenochtitlán sau Mexico City, a fost de aproape 1000 de ani centrul Americii Centrale. Dacă Tenochtitlán era centrul universului pentru Imperiul Aztec, Mexico City a devenit capitala Noii Spanii, un imperiu ce controla America Latină, cu o suprafață aproape cât toată Europa.  Astăzi, Mexico este un megalopolis de 23 de milioane de locuitori, al șaselea oraș al lumii ca populație și cel mai bogat oraș al Americii Latine, cu un produs intern brut ce îl plasează în primele zece cele mai importante orașe ale lumii din punct de vedere economic.

Pionier al modernității în America Latină, Mexico City e un oraș lider care a dat tonul la majoritatea mișcărilor importante din zonă și care și astăzi este cel mai revoluționar oraș dintr-o lume catolică foarte conservatoare. În Mexico City a apărut curentul picturilor murale ale lui Diego Rivera, de aici au pornit marile revoluții, aici câștigă în general partidul de dreapta în opoziție cu restul țării, doar aici avorturile sunt legalizate din tot Mexicul.

La începutul secolului trecut, Mexico City a suferit o adevărată revoluție a modernității sub conducerea lui Porfirio Diaz, unul dintre cei mai mari conducători ce i-a avut Mexicul. Au apărut clădiri de o opulență rară inspirate de pe bătrânul continent, cu precădere din Franța și tramvaie circulând pe străzile orașului. Asta însă în timp ce mexicanii de rând trăiau la limita subzistenței. Timpul a trecut, Porfirio Diaz a fost înlăturat, iar populația orașului creștea într-un ritm amețitor, așa că era nevoie de sisteme de infrastructură pe măsură. În anii ’60, se dă startul lucrărilor de metrou ce astăzi transportă peste 4 milioane de oameni zilnic. De altfel, cu un 1 leu călătoria, să te tot plimbi, fiind cel ieftin metrou cu care am mers. Mașinile circulă acum pe autostrăzi suspendate, iar la umbra zgârie-norilor stau clădirile coloniale.

Călători în Mexico City!

Am avut la dispoziție o zi pentru a vizita Mexico City prin “bunăvoința” celor de la Volaris, ce ne-au refuzat îmbarcarea spre Cancun de pe aeroportul din Guatemala City. Paranteză, setați-vă ca obiectiv în America Latină să nu zburați cu Volaris ca să evitați dureri de cap și abandonuri prin aeroport.

Dar cum socoteala de acasă nu se potrivește cu cea din America Latină 😁, iată-ne pentru o zi într-un oraș mai mare decât întreaga Românie și despre care auzisem destule povești cu răpiri și lorzi ai drogurilor, suficiente pentru a ne face să nu îl includem în planul nostru.

“Chilangos”, așa cum li se zice localnicilor din Mexico City, ni s-au părut de altfel o mare cosmopolită de oameni, cu influențe extrem de variate, fiind foarte greu să îți dai cu părerea despre originea fiecăruia în parte. Noi totuși mai încercam: unii cu tenul măsliniu, nasul un pic turtit și privirea pătrunzătoare ne gândeam noi că seamănă cu aztecii, alții la gulere albe proaspăt apretate parcă erau aterizați direct din Europa, iar alții erau mici de statură, parcă aducând mai mult cu cei din Peninsula Yucatan unde își aveau originea mayașii. Dincolo de trăsăturile fizice, sunt în general oameni săritori și ospitalieri și, așa cum am discutat cu o parte din localnici, războiul drogurilor nu are nimic de a face cu turiștii, iar Mexico City nu este neapărat un oraș de care să te temi atâta vreme cât ții cont de regulile ce se aplică prin America de Sud. De altfel, ne-a încurajat numărul foarte mare de turiști ce mișunau pe străzi cu aparatele foto la gât.

Dar să lăsăm impresiile și să trecem la acțiune! Cum te poți organiza cel mai bine atunci când ai la dispoziție doar o zi pentru a asemenea imensitate de oraș? Nu de alta, dar numai dacă vorbim de muzee, Mexico City este pe locul doi în lume după Londra, cu peste 200 de locuri care mai de care pe unde să poți căsca gura. Mai mult, fiind un oraș sub conducerea Curții Regale de la Madrid câteva sute de ani, nu lipsesc bulevardele largi și clădirile elegante, cu arhitectură europeană, construite de multe ori peste ruinele vechiului oraș aztec.

Ei bine, varianta unui tur organizat de către localnici suna foarte bine pentru noi. Zis și făcut. La ora 10 dimineața eram deja în fața Catedralei Metropolitane, locul de întâlnire pentru Mexico Free City Tour.

Am ajuns în Mexico City imediat după Crăciun, pe 28 decembrie și am avut parte de cel mai mare brad împodobit, la care ne uitam cu ochelarii de soare la o temperatură de aproape 30 de grade – un pic ciudat pentru noi, ce-i drept. Și nu era doar bradul împodobit, ci întreaga Zocalo, imensa piață de 50.000 de metri pătrați din centrul orașului, una dintre cele mai mari piețe din lume. Pare că totul e la scară mare pe aici.

Toată piața este flancată de clădiri foarte vechi, în stil colonial, dintre care Palacio Nacional se remarcă cu fațada sa de peste 200 de metri lungime. Aici își are reședința președintele, dar și mai important pentru mexicani este clopotul libertății, cel ce a sunat pentru prima dată pe 15 septembrie 1810, dând startul din Zocalo războiului de independență împotriva Spaniei. De atunci, în fiecare an pe 15 septembrie, după cum ne spunea ghidul nostru, oamenii se adună în piață pentru a auzi sunetul libertății.

Că tot vorbeam de Mexico City ca un “centru”, în centrul centrului, vis-a-vis de Zocalo, se află Catedrala Metropolitană, un monument de care mexicanii sunt foarte mândri. După ce spaniolii au cucerit orașul, s-au pus repede pe treabă. Pe locul vechiului templu aztec, a fost așezată cărămidă peste cărămidă până când, de abia peste câteva sute de ani, catedrala a luat forma de astăzi, fiind cea mai mare catedrală din America Latină și o adevărată operă arhitecturală.

Am făcut câțiva pași din piață, urmând atenți mica ghida luptătoare ce țipa din răsputeri să nu își piardă grupul în orașul furnicar și la nici 200 de metri am văzut cu ochii noștri ce a rămas din lumea aztecă. Astăzi, chiar pe locul în care se spune că vulturul cu șarpele s-a așezat, cel mai sacru loc pentru oamenii de aici, au mai rămas doar câteva pietre, denumite astăzi Templo Mayor. Ne și imaginam cum spaniolii ajunși în orașul de la capătul lumii au rămas cu gura căscată în fața unui templu de asemenea dimensiuni.

Noi nu am căscat prea mult gura pentru că mai aveam multe de văzut, așa că am mers mai departe pe bulevardele largi din Mexico City spre Palacio de Bellas Artes și Palacio de Correos, adică Palatul Poștei pe românește. Ambele sunt operele lui Porfirio Diaz, cel ce se spune că a pus Mexicul pe harta modernității. Ca asemănare, nu lipsește luxul palatelor europene cu marmură și tavane aurite, iar clădirile sunt și un simbol al conducerii dictatoriale ce a construit luxul pe spinarea populației înfometate.

Din cele peste 200 de muzee, a fost o idee bună să alegem Muzeul Național de Antropologie, una dintre cele mai interactive și vii muzee la care am fost vreodată. De altfel, civilizația mexicană ce reunește culturile atâtor popoare de-a lungul sutelor de ani, este fascinantă. Scenele cu micile colibe de paie de mayași, luptătorii azteci de ceară îmbrăcați în costume tradiționale gata de luptă sau țesăturile tradiționale colorate, ne-au adus parcă înapoi în timp în povestea lor.

Uite-așa am petrecut o zi în Mexico City, un loc ce poate rivaliza oricând cu marile orașe europene. Cu siguranță vom reveni aici, de data aceasta de bună voie, fără să fim deturnați de pe vreun aeroport 😂.

Catedrala Metropolitană

Catedrala Metropolitană

Palacio National

Palacio National

Furnicarul din Mexico City

Furnicarul din Mexico City

Traficanți de pufuleți la kilogram

Traficanți de pufuleți la kilogram :))

Templo Mayor sau ce a mai rămas din lumea Aztecă

Templo Mayor sau ce a mai rămas din lumea Aztecă

mexico city cladire veche

Palacio de Bellas Artes

Palacio de Bellas Artes

piata mexico city

Tradiții aztece la Muzeul Național de Antropologie

Tradiții aztece la Muzeul Național de Antropologie

La muzeul de Antropologie

Calle Republica de Cuba..asa ca Fu..K Trump

Calle Republica de Cuba..asa ca Fu..K Trump

 

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Share pe Facebook
Share pe Twitter
Share pe Google+
Contacteaza-ne!