Siena și orașele cetate ale Toscanei

siena vedere noaptea

Top 3 cuvinte despre Siena: curse de cai, bancă, Via Francigena

Pentru cei mai mulți dintre noi, Siena este doar o excursie de o zi din capitala Toscanei, Florența. Dar nu a fost întotdeauna așa. Mândrii sienezi duc mai departe din generație în generație poveștile și tradițiile în care Siena domina Europa din punct de vedere economic, alături de rivala Florența. Una dintre tradițiile cele mai bine păstrate, nicidecum o creație pentru turiști precum în alte locuri, este festivalul Il Palio. Încă de la mijlocul secolului al XVII-lea, locuitorii din Siena, aparținând unuia dintre cele 17 cartiere ale orașului, fiecare cu identitatea și simbolurile lui, se întrec pentru supremație prin cursele de cai organizate în Piața del Campo de două ori pe an. 500 de secole de tradiție, 364 de zile pe an de pregătiri, zeci de mii de spectatori, adrenalină cât curpinde.  Trei ture de piață și în 90 de secunde ai obținut rezultatul: dacă ai câștigat, faci parte din cel mai respectat cartier.

Pe lângă această tradiție unică, festivă, Siena se mai poate mândri cu cea mai veche bancă din lume ce încă funcționează: Monte dei Paschi di Siena (MPS) care în traducere liberă se referă la “grămada” de bani menită să îi ajute pe oamenii de rând ai locului care se ocupau cu agricultura și păstoritul (paschi = pășuni). Cele două străzi din Siena de astăzi, Banchi di Sopra și Banchi di Sotto ne amintesc de vremurile în care tranzacțiile se făceau în stradă, pe câte o bancă de lemn ce își avea fiecare perioada de glorie. Totul până când se ajungea la faliment și banca era ruptă în două, de unde și cuvântul bankruptcy.

O mare parte a dezvoltării Sienei și a localităților din jur se datorează și drumului religios ce începea din Anglia (Canterbury), traversa toată Europa și avea ca destinație orașul sfânt Ierusalim. Drumul a luat denumirea de Via Francigena . Acesta a fost încă din primul secol după Hristos drumul de pelerinaj către Ierusalim al creștinilor din Europa și a devenit apoi și un important drum al “globalizării” economice și culturale al Evului Mediu.

Călători în Siena – San Gimignano – Volterra

Ziua 1: Siena – aceeași ieri și astăzi

17 aprilie 1555. După o lungă perioadă de timp în care sienezii rezistă eroic, orașul este cucerit de către regele Spaniei, Filip al II-lea. Doi ani mai târziu, mândrii locuitori ai Sienei primesc o lovitură grea: orașul este vândut celui mai mare dușman posibil – familia de Medici care conducea orașul-rival-de-moarte  Florența. Peste 500 de ani de atunci și orașul arată aproape identic, înghețat perfect în timp. Siena zilelor noastre este practic un oraș-muzeu în aer liber al stilului gotic.

Ca în fiecare muzeu, la intrare trebuie respectate niște reguli. Ca urmare în Siena nu este permis accesul cu mașina pentru turiști, însă lucrul acesta un dublu avantaj: pe de o parte pentru că te poți bucura de atmosfera unui oraș în care aproape nimic nou nu s-a mai construit din prin secolul al XVI-lea, iar pe de altă parte oricum Siena este un oraș compact ca suprafață, pe care îl descoperi cel mai bine la pas.

Ca și Perugia, despre care v-am povestit în articolul Perugia – capitala Umbriei și Assisi – orașul păcii, Siena este un oraș universitar important pentru Italia , iar mulțimile de studenți cu tablete și smartphone-uri sunt parcă singurele indicii care ne spun că suntem în secolul XXI.

Dacă te întrebi care e punctul central în Siena și de unde să o apuci când ajungi pe aici, ei bine, Siena are două centre importante: Piazza del Campo și Piazza Domului. Știam că orașul e renumit în toată lumea pentru festivalul Il Palio, așa că, fiind curioși să ne imaginăm competiția în vestita piață, am mers pentru prima dată aici. Totuși, trebuie să recunoaștem că necesită multă imaginație să îți dai seama cum pot încăpea 30.000 de oameni pe o așa mică suprafață și cum pot caii galopa pe pavajul înclinat. O perspectivă mai bună  asupra pieței în formă de scut am avut din vârful turnului primăriei, Torre del Mangia.

Pavajul cărămiziu ce împarte piața în nouă sectoare egale, fântâna dreptunghiulară cu sculpturi păzite de porumbei, primăria și turnul – modele perfecte de arhitectură gotică, precum și terasele primitoare ce delimitează piața fac din Il Campo un loc plăcut de petrecere a timpului atât pentru turiști, cât și pentru localnici.

Din Piazza del Campo pleacă 11 străzi principale către puncte de interes din Siena. Pe una dintre ele am apucat și noi pentru a merge către celălalt punct de interes al orașului, Piazza Domului. Chiar dacă nu are acoperișul construit de Brunelaschi și faima domului din Florența, în interior însă, după părerea noastră, domul din Siena se poate mândru întrece chiar și cu San Pietro din Roma, găzduind: sculpturi de Michelangelo, fresce de Pisano și Pinturicchio sau statui de Donatello. Un alt element diferențiator sunt dungile orizontale alb-negru prezente pe fațada exterioară și pe toți stâlpii interiori care ni s-au părut că reușesc să creeze o imagine a infinitului.

De aici ne-am îndreptat către o altă legendă vie din Siena, Palazzo Salimbeni care, în spatele zidurilor de tip fortăreață, ascunde sediul central al celei mai vechi bănci din lume încă în funcțiune – Monte dei Paschi di Siena (MPS). Pe lângă funcția administrativă, clădirea găzduiește și o colecție impresionantă de artă, banca fiind foarte activă în încercările de a repatria obiectele de artă locale din toată lumea, milioanele de euro nefiind aici o problemă. Toate aceste eforturi nu au fost nicidecum făcute pentru a atrage turiștii, galeriile de artă fiind mai mult cu circuit închis. Așa cum ne-a povestit ghidul nostru, Laura, totul are legătură cu mândria și sentimentul puternic de identitate al sienezilor.

Assisi îl are pe Sfântul Francisc, sfânt patron al Italiei. Siena o are pe Sfânta Caterina, cel de-al doilea sfânt patron al Italiei, cunoscută pentru lupta sa împotriva războaielor dintre micile state din Italia și a sărăciei. În Siena există două locuri sfinte dedicate Sfintei Caterina: Santuario di Santa Caterina și biserica San Domenico. Primul este locul în care s-a născut acum aproximativ 600 de ani Sfânta Caterina ce se păstrează aproape identic și în zilele noastre, iar cel de-al doilea este locul de veci al sfintei unde capul său este la vedere, adus și el acasă de către mândrii sienezi (ca toate lucrurile de valoare).

 Turnul și primăria din Piazza del Campo

Turnul și primăria din Piazza del Campo

Piața în care se organizează Il Palio

Piața în care se organizează Il Palio

hcy

Cum arată în desfășurare festivalul Il Palio?

Domul – pata de culoare în mijlocul orașului cărămiziu

Domul – pata de culoare în mijlocul orașului cărămiziu

Zoom pe Dom – exemplul perfect de arhitectură gotică

Zoom pe Dom – exemplul perfect de arhitectură gotică

Interiorul catedralei-muzeu din Siena

Interiorul catedralei-muzeu din Siena

Palazzo Salimbeli – sediul băncii Monte dei Paschi di Siena, ceva mai autentic decât un sediu corporatist

Palazzo Salimbeli – sediul băncii Monte dei Paschi di Siena, ceva mai autentic decât un sediu corporatist

În interior, “casa” Sfintei Caterina seamănă cu un palat de lux

În interior, “casa” Sfintei Caterina seamănă cu un palat de lux

San Domenico

San Domenico

San Domenico by night

Same by night

Ziua 2: Din Siena spre cetățile medievale: Montereggioni, San Gimignano, Volterra

Ne-am început cea de-a doua zi în Toscana cu un mic-dejun italian pe modul fast-forward. Nici nu prea aveam cum altfel, cafeaua si biscuitii crocanți tipic italieni se termină repede 😀. Dacă Siena este un oraș vechi foarte bine păstrat, Montereggioni, prima noastră oprire, este acea cetate circulară înconjurată de ziduri de piatră pe care o vedem în filmele medievale sau în jocurile de startegie pe calculator. Și nu glumim, jocuri precum Assassin’s Creed sau Stronghold au fost inspirate de cetatea Montereggioni.

Cele mai bune perspective ale cetății sunt fie de la depărtare, de unde cetatatea masivă domină toate văile din jur, fie la începutul lunii iulie, când, în timpul Festivalului Medieval, în interiorul cetății se recreează perfect atmosfera vremurilor de altă dată, iar pe stradă întâlnești arcași, fermieri, soldați, târguri de mâncăruri medievale sau acrobați de la curtea regelui. De partea cu perspectiva de la depăratare ne-am putut bucura, de cealaltă doar am auzit povești care ne-au convins să ne întoarcem la un moment dat pe aici, într-o lună de iulie.

După o plimbare scurtă de jumătate de oră prin Montereggioni care ne-a ajuns pentru a explora fiecare colț din cetate, am pornit la drum cu micul nostru Fiat negru către următorul orășel, San Gimignano. Pe pitorescul drum, indicatorul Via Francigena ne-a atras atenția și am făcut o oprire în Abbatia d’Isola,  un loc de refugiu al pelerinilor, parte din vechiul drum religios. De altfel, localitățile aflate pe ruta Via Francigena au devenit căminul temporar a milioane de pelerini. Acestea ofereau locuri de cazare în hanuri, prim ajutor în spitale și “servicii bancare” de depozitare și împrumut a banilor specifice vremii, ajutând la dezvoltarea zonei.

Zidurile de apărare

Zidurile de apărare din Montereggioni

Prin fortăreața Montereggioni

Prin fortăreața Montereggioni

Pelerini, urmați indicatorul

Pelerini, urmați indicatorul

Abatia d’Isola – un loc bun de popas al pelerinilor de pe Via Francigena

Abatia d’Isola – un loc bun de popas al pelerinilor de pe Via Francigena

Pe la prânz, am intrat în cetatea San Gimigniano, fiind printre puținii turiști cuceritori în această perioadă a anului – început de decembrie. În sezonul turistic, un orășel cu 8000 de locuitori precum San Gimignano pare efectiv luat cu asalt de turiști, în număr anual mai mare decât cei primiți de capitala noastră, București.

De cum am pășit în oraș, prima imagine care ne-a atras atenția este cea a turnurilor de înălțimi diferite ce răsar dintre acoperișurile caselor. În vremurile vechi, prin alte părți, bogăția se măsura în cât de mare era amprenta la sol a unei clădiri. Prin San Gimignano, măsura era dată de înălțimea unei clădiri, valoarea acesteia constând în rolul defensiv pe care îl avea în caz de asalt al orașului. 14 din cele 70 de turnuri ale familiilor nobile ce se păstrează și astăzi fac ca San Gimignano să arate precum un “Manhattan, dar al Evului Mediu”.

Atmosfera medievală și peisajele pitorești sunt din punctul nostru de vedere ingredientele principalele ale frumuseții locurilor din Toscana. San Gimignano le are pe amândouă, așa că, după o plimbare pe străduțele pietruite, am mers către ceea ce auzisem că este cel mai bun punct de belvedere din oraș: fostul castel Rocca di Montestaffoli, astăzi transformat în grădină publică. Cum ni s-a părut? Lăsăm pozele să vorbească…

 Manhattan-ul Evului Mediu

Manhattan-ul Evului Mediu

Centrul

Centrul

Spre după-amiază am plecat către Volterra, unde urma să ne petrecem și noaptea. Nu, nu ne-am speriat de străduțele ca pustii și de faima unui oraș bântuit de vampiri, creație Hollywood.

Înainte de a căpăta renumele actual, Volterra a fost dintotdeauna un oraș bogat și dorit, însă greu de cucerit. Perioada etruscă: Volterra era printre cele mai importante așezări. Perioada romană: cucerit cu greu de viitorul Imperiu. Evul Mediu: comună liberă timp de câteva secole până când a fost cucerit de către familia De Medici din Florența. De altfel, moșteniri ale diferitelor etape prin care a trecut orașul se ascund încă între zidurile cetății: urme de fosile de dinainte să se scrie istoria, Poarta Etruscă de intrare în oraș sau Amfiteatrul Roman.

Pe unde ne-am petrecut cele 4 ore aici? Bineînțeles, plimbându-ne pe străzile medievale, am mâncat la o terasă în Piazza dei Priori – centrul orașului cu primăria, am vizitat domul orașului, vechi de 900 de ani și am făcut puțină mișcare coborând cele câteva sute de trepte din parcul care te duce direct la Teatrul Roman.

Ruinele romane din Volterra

Ruinele romane din Volterra

Bine ați venit în cetatea Volterra! Via Poarta Etruscă.

Bine ați venit în cetatea Volterra! Via Poarta Etruscă.

Pe lângă moștenirile etrusce sau romane, Volterra are și urme de fosile de câteva milioane de ani

Pe lângă moștenirile etrusce sau romane, Volterra are și urme de fosile de câteva milioane de ani

 

drum cetate

Spre cazemată!

Un oraș cochet

Un oraș cochet

Ca orice orășel din Italia care se respectă, Volterra și al său dom

Ca orice orășel din Italia care se respectă, Volterra și al său dom

Decor de film cu vampiri, marca Twilight

Decor de film cu vampiri, marca Twilight

Pe seară, ne-am răsplătit cu un pahar de vin

Pe seară, ne-am răsplătit cu un pahar de vin

 

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Share pe Facebook
Share pe Twitter
Share pe Google+
Contacteaza-ne!