Tikal – inima Imperiului Mayaș

Top 3 cuvinte despre Tikal: inima, geniu, mister

În inima Americii Centrale, înconjurat de una dintre cele mai mari pete verzi de pe Planetă – Rezervația Maya ce acoperă peste 57.000 de hectare, se află Tikal. Acum peste 1000 de ani, orașul era pentru lumea mayașilor ceea ce este pentru noi Londra sau New York astăzi. Dacă Chichén Itzá este cel mai cunoscut sit mayaș, Tikalul a fost orașul de unde se dădea ora exactă în Imperiu. Și chiar dacă a fost abandonat și uitat în junglă, iar numărul turiștilor nu se compară cu Chichén Itzá sau Tulum, locul va rămâne în mintea oricărui om ce ajunge aici măcar o dată, inima Imperiului Mayaș.

Când ajungi în vechiul oraș, după ce mergi jumătate de oră prin jungla deasă pe jos, ai impresia că ai în față o scenă bine gândită, cu semnificații mitologice. Mayașii, la fel ca egiptenii sau fenicienii, au fost un popor de geniu și asta este clar atunci când vezi piramidele mărețe de aici, unele de peste 70 de metri înălțime, construite într-o simetrie perfectă și armonie cu natura. Comerțul, astrologia, scrisul sau arhitectura erau științe aduse la rang înalt pe aici. Toate acestea au făcut posibil ca la anul 900 Tikalul să fie cel mai important oraș al vremii în Americi, întins peste 130 km pătrați și populat de peste 100.000 de oameni.

Totuși, ce vedem astăzi este doar o mică părticică a măreției de altă dată, restul fiind înghițit de junglă, încă nedescoperit. De altfel, din ceea ce ne-a spus ghidul nostru, doar 20% din clădirile de la Tikal sunt scoase la lumină astăzi, iar conform legii, procentul nu poate depăși 50%, tocmai pentru a păstra cât mai autentică imaginea “orașului pierdut în junglă”. Chiar și pentru arheologi, rămâne un mare mister de ce Tikalul, la fel ca celelalte așezări mayașe, au fost părăsite și uitate, ca și cum le-ar fi trecut vremea.

Călători la Tikal

Călătoria noastră până la Tikal a fost în sine o adevărată aventură. De altfel, Guatemala es una gran aventura, cum spun la unison localnicii, dar și turiștii. Dar nu vă speriați, în sensul bun al cuvântului, Guatemala nefiind deloc o destinație periculoasă pentru noi.

După cele câteva zile petrecute în micuța Belize, am trecut frumos granița în Guatemala pe la San Ignacio și am sărit într-un microbuz cu destinația Flores, lacul Petén Itzá. Orășelul colonial Flores este cunoscut în lumea întreagă prin două lucruri:  este poarta de plecare pentru a vizita Tikalul și, ca o ironie a sorții, este ultima așezare mayașă ce a căzut în mâinile spaniolilor.

Auzisem de Flores că este un orășel colonial superb înconjurat de lac așa că dacă tot eram în zonă pentru Tikal, am zis că ar fi păcat să nu petrecem și aici o zi. Nu ne-a părut rău deloc, chiar a fost peste așteptări. Este acel loc cu străduțe înguste pavate și căsuțe colorate cu ferestre mari, marcă înregistrată a locurilor pe unde au trecut conquistadorii.

Deși în 15 minute ajungi de la un capăt la altul, ne-a simțit bine aici, petrecându-ne timpul relaxați pe străduțe cu magazine autentice, la terasele cu vedere la lac sau bucurându-ne de natură.

În a doua parta a zilei am luat o bărcuță până sătucul San Miguel de pe partea cealaltă a lacului, unde era un fel de “duminica în familie”, deși era doar o altă zi a săptămânii. Nu mai știm care, le cam pierdusem șirul după o lună de vacanță . Nu am văzut picior de turist pe aici, ceea ce nu e neapărat un lucru rău, așa că am împărțit plaja doar cu niște localnici și ne-am răcorit puțin în lac. Mai spre seară, am făcut și o mică drumeție până în vârful unui coline pentru o vedere panoramică. Ce ne-a atras atenția în zare? O insulă proprietate privată a patronului ce deține cea mai populară bere din Guatemala, Gallo, în traducere “cocoșul”. Iar un patron cu un asemenea brand trebuie și el să se simță puțin cocoș, pe propria insulă.

După câteva beri Gallo, nu am făcut și noi pe cocoșii, așa că am mers repejor la culcare pentru că urma ziua cea mare în care aveam să vizităm Tikalul. Ne rezervasem un tur special cu o zi înainte, tur ce includea plecare la ora 4 dimineața și sosire în jungla de la Tikal pentru a prinde un răsărit de poveste peste ruinele din junglă. Cu gândul acesta am adormit, însă pe natură nu poți paria, fiecare zi cu surprizele ei.

O jumătate de oră de mers prin junglă cu lanternele, apoi urcat câteva zeci de trepte până în vârful Templului IV, cea mai înaltă clădire de la Tikal, iar de aici încolo tot ce mai aveam de făcut era să așteptăm soarele să răsară. Și am tot așteptat, și așteptat, însă era o zi înnorată, nici urmă de cer colorat. De altfel, ca sfat pentru voi (biletul cu intrare la răsărit costă mai mult), șansele de a prinde un răsărit sunt destul de mici din cauza pădurii musonice ce înconjoară Tikalul și creează o mare umiditate. Păcat că am aflat asta după ce am cumpărat biletul .

Nicio problemă că nu am prins răsăritul, natura se trezea la viață, maimuțele strigau din răsputeri în copaci și de abia așteptam să aflăm povestea unei “El mundo perdido”. Și pentru că a fost o lume pierdută mai bine de 1000 de ani prin junglă, inscripțiile pe lemn folosite de către mayași și denumirile inițiale s-au pierdut în timp.

Așa ne-am trezit că ne începem turul în Grand Plaza, ceea ce a fost odată centrul marelui oraș. Piața este încadată de către Templul I și Templul II, dar și de alte clădiri religioase, toate cu denumiri recente date de către arheologi. Revenind în secolul digital, la o singură căutare a Tikalului pe Google, imaginea celor două temple față în față va fi cu siguranță prima în rezultatele căutării.

Am urcat până în vârful Templului II pentru o imagine de neuitat cu inima lumii mayașe. Distanța dintre templele de la Tikal nu este chiar mică și alături de Julian, un tânăr local pasionat de istorie ce ne-a a fost ghid, am petrecut cam patru ore pentru a vizita întreg complexul.

Julian a reușit foarte bine să ne introducă în atmosferă și să ne ofere o imagine a ceea ce a fost și a rămas astăzi din Tikal: imaginați-vă că noi am văzut vreo 10 temple în timp ce au fost identificate 43 și mai sunt încă pe atâtea sub pământ. Orașul ajunsese la un așa nivel încât nobilimea trăia în peste 60 de palate impunătoare de piatră.

Fie că ești sau nu pasionat de istorie, credem că Tikalul merită cu adevărat o vizită și nu ai cum să nu rămâi impresionat de ceea ce vezi aici: dacă nu sunt templele mari de piatră, poate este cultura mayașă sau natura extrem de darnică cu aceste locuri. Dacă ne întrebați pe noi, Tikalul ar trebui să fie una dintre cele șapte minuni ale lumii moderne, și nu Chichén Itzá.

Insula Flores, Guatemala

Insula Flores, de la depărtare

Oraselul colonial Flores Guatemala

Pe străduțele din orașelul colonial Flores

lacul Petén Itzá

Pe plaja din San Miguel de la lacul Petén Itzá

Micul ponton unde se relaxează localnicii din San Miguel

localnici Guatemala Tikal

Duminica în familie 🙂

Rasaritul la Tikal

Oare prindem și noi răsăritul?

Prin jungla de la Tikal

Niciun răsărit..Să plecăm la explorat Tikalul!

Grand Plaza văzută din vârful Templului II

Grand Plaza văzută din vârful Templului II

Piramida de la Tikal

Escaladarea piramidei, proba de atenție și fitness

 

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Share pe Facebook
Share pe Twitter
Share pe Google+
Contacteaza-ne!