Trinidad – Comoara Colonială a Cubei

Top 3 cuvinte despre Trinidad: epoci, colonial, zahăr

Trinidad a fost a treia așezare din Cuba, fiind întemeiat de către Diego Velazquez în 1514. Câțiva ani mai târziu, Hernan Cortes a plecat de aici în 1518 să îngenuncheze Imperiul Aztec, iar victoria lui a schimbat cursul istoriei pentru Trinidad. Vasele încărcate cu bogății din Mexic poposeau pe aici înainte de a lua drumul Spaniei, așa că au urmat ani de glorie și bogății.

Dar nu pentru foarte mult timp. Havana a devenit principalul port al Cubei, iar Trinidad intra într-un con de umbră, fiind neglijat de către coloniștii spanioli. Devenise un avanpost favorit al piraților din zonă și a fost nevoie de câteva sute de ani pentru ca soarele să răsară din nou.

Industria zahărului, alimentată de numărul mare de slavi, a pus din nou orașul pe harta marilor așezări ale Caraibelor. Dar cum nimic nu durează la nesfârșit, industria zahărului a avut regresul ei, așa că treptat Trinidad a fost din nou depășit de alte zone mai dezvoltate din Cuba și orașul “a adormit” pentru aproape o sută de ani. Dar tocmai această uitare și evitare a progresului l-a salvat poate din nou, odată cu valurile de turiști. 500 de ani de istorie tumultoasă, atâtea epoci, un singur Trinidad.

Suntem în anii moderni ai globalizării. Deși Cuba este încă definiția socialismului, până și regimul dur al fraților Castro și-a dat seama că fără turism țara nu are prea multe alte surse de venit. Din nou, a venit timpul ca Trinidad să strălucească. Timpul în care a fost neatins de modernitate l-a păstrat ca pe o bijuterie arhitecturală și o amintire vie a vremurilor romantice în care trăsurile și negustorii își făceau loc printre străduțele întortocheate și căsuțele coloniale.

Trinidad, chiar a avut o istorie dulce . La periferia orașului se află Valle de los Ingenios, locul în care, în vremurile de glorie ale industriei zahărului, peste 70 de fabrici de zahăr faceau din Trinidad unul dintre cele mai importante orașe ale Americii Latine. Mare parte din fabrici au dispărut odată cu vremea, însă cele rămase sunt incluse în Lista Patrimoniului Unesco și atrag sute de mii de turiști anual.

Călători în Trinidad!

După Vinales-ul cowboy-ilor cubanezi, am continuat traseul nostru prin Cuba spre Cienfuegos și Trinidad pe Autopista National, acea autostradă împărțită frățește uneori și cu carele de boi. Dacă în Havana ne-am imaginat cum arăta El Dorado-ul anilor ’50 pentru gangsterii Americanii și bogătași, iar în Vinales am descoperit Cuba rurală și viața simplă de aici, în Cienfuegos și Trinindad urma să facem cunoștință cu fața colonială a Cubei.

Ziua 1: Cienfuegos – Orașul cu accente franceze într-o mare hispanică

Deși Trinidad este orașul de referință din Cuba când vine vorba de stilul colonial, Cienfuegos merită cu siguranță vizitat în drumul către Trinindad, fiind inedit prin stilul francez evident prin arhitectură, dar și prin oamenii locului. De unde atâta franțuzism? Pe la 1820, când încă pe aici era un mic sătuc, au sosit în zonă imigranți francezi din Bordeaux sau Lousiana (pe vremea aceea tot teritoriu francez). Francezii nu au stat prea mult pe gânduri și au dezvoltat treptat mica așezare, tranformându-l într-unul dintre cele mai importante porturi ale Caraibelor.

Deși regimul Castro a venit la putere și a industrializat rapid orașul (planul era chiar să îl transforme într-un oraș nuclear, construind cu ajutorul URSS-ului un monstru de centrală atomică), Cienfuegos a rezistat trecerii timpului, iar centrul său a ajuns chiar să fie pe lista Patrimoniului Unesco. Orașul reprezintă noile idei ale modernității în America Latină prin planificarea urbană model.

Pentru că drumul din Vinales până în Trinidad nu este deloc scurt, am ales să dormim o noapte aici. Și, spre norocul nostru, am nimerit prin Airbnb o familie foarte prietenoasă, cu rădăcini franceze, ce aveau o căsuță chic și o terasă cu vedere la mare unde ne serveau mic-dejunul gătit de ei.

Ca și călător, ce trebuie știut despre Cienfuegos este că sunt două zone pricipale de văzut: Pueblo Nuevo care este de fapt centrul orașului pentru frumusețile arhitecturale și Punta Gorda, peninsula cu o faleză lungă de unde poți admira golful.

Prin centru, ne-am învârtit puțin la câteva magazine de suveniruri (apropo, mult mai ieftine ca în Havana) și am petrecut câteva ore în Parque Jose Martin, practic inima orașului și locul în care se găsesc cele mai importante clădiri. Străzile largi și drepte, străjuite de clădirile cu arhitectură neo-clasică și de mașinile vechi și colorate parcate pe margine, domul impunător al clădirii Palacio del Gobierno și parcul îngrijit fac din centru un loc plăcut în care nici măcar nu ne-am dat seama când a trecut timpul.

Dintre toate clădirile din centru, cel mai încântați am fost de vederea panoramică a întreagului oraș-port de pe terasa Palacio Ferrer. Despre interiorul său nu putem spune prea multe pentru că, fiind în reconstrucție, erau mai mulți muncitori cubanezi pe acolo decât obiecte de artă .

Nu puteam părăsi Cienfuegos fără a vedea și faleza din zona Punta Gorda, unde citisem că este Palacio de Valle, un palat ce te duce cu gândul la lumea arabă, construit de un baron local la începutul secolului trecut. Tocmai bine, astăzi palatul este transformat în restaurant, iar de pe terasa lui ne-am răsfățat cu un Mojito si ne-am pregătit liniștiți planurile pentru Trinidad.

Cienfuegos - arhitectură stil francez

Cienfuegos și planificarea urbană în stil franțuzesc

Teatro Tomas și mașina de epocă din Cienfuegos Cuba :)

Teatro Tomas și mașina asortată 🙂

Plimbare prin centrul orașului Cienfuegos Cuba

Plimbare prin centrul orașului

Peisaj cubanez cu influențe franceze în Cienfuegos

Peisaj cubanez cu influențe franceze

Palacio de Valle, palatul-bijuterie în stil arab din Cienfuegos

Palacio de Valle, palatul-bijuterie în stil arab

Terasa de la Palacio de Valle cu vedere asupra mării

Terasa de la Palacio de Valle – merită din plin! 🙂

Ziua 2:  Trinidad – o scenă uriașă a colonialismul pe ritmuri latine

Căsuțe colorate cu ferestre mari prin care tragi curios cu ochiul, străzi lungi pavate cu pietre mari, biciclete-taxi cu muzică incoporată printre rândurile de plimbăreți și o piață mare ale cărei trepte sunt tribuna de relaxare pentru turiștii cu un Cuba Libre în mână. Bine ați venit în Trinidad, Cuba!

Colonial, istoric, colorat, poate ați mai auzit descrierea asta și despre alte orașe. Ne-am adus aminte cu drag de Paraty, orășelul colonial plin de culoare de pe Coasta Verde a Braziliei, dar parcă Trinindad-ul pare mult mai animat, cu ale sale ritmuri de rumba și salsa ce se aud în fiecare seară din terasă în terasă.

Nu am venit în Trinindad pentru un obiectiv turistic anume și credem că singurii turiști care au un obiectiv anume sunt franțuzoaicele și englezoaicele de vârsta a doua ce caută ritmurile de salsa în brațele vreunui creol cubanez picant. Gluma-i gluma, dar am văzut prin oraș obiectivul acesta transformându-se în realitate destul de des.

Pentru noi, Trinidad a însemnat pur și simplu să rătăcim printre străduțe, să admirăm orașul ce se contura ca o pată de viață în mijlocul naturii și să petrecem o seară în stil cubanez în Plaza Mayor, transformată seara într-o scenă uriașă de dans și distracție la care luau parte turiștii și localnicii deopotrivă.

Foarte aproape de centrul orașului, se află o clădire de un galben pastel ce ne-a atras atenția. O fostă mănăstire, clădirea a fost transformată în Museo Nacional de la Lucha Contra Bandidos. Castro și ai săi nu au avut liniște după ce au ajuns la putere și au trebuit să lupte încă vreo cinci ani împotriva contra-revoluționarii ascunși în Sierra del Escambray. Ați ghicit, muzeul prezintă detalii referitoare la lupta pentru binele neamului. Ca bonus, terasa clădirii oferă o vedere panoramică asupra clădirilor istorice din Trinidad. Multă coloare, o adevărată încântare!

Trinindad nu este doar partea frumoasă pe care turiștii o văd în centru. Trindad înseamnă și viață grea pentru oamenii  ce nu au loc în industria turismului și care trăiesc cu câțiva dolari trudiți pe lună. Pentru că vroiam să vedem și partea ocolită de turiști a Trinidad-ului am mers printr-un cartier mai lăturalnic, “nearanjat” pentru turiști, ce ducea spre ruinele bisericii Ermita la Popa.

Nu am avut nevoie decât de un drum de jumătate de oră pentru a ne da seama cum trăiesc localnicii și cum sunt ei în viața de zi cu zi. Nu-i doar lapte și miere pe aici, oamenii trăiesc la limita subzistenței în case sărăcăcioase și în familii extrem de numeroase. Totuși, oamenii au poftă de viață și sunt foarte primitori: unii stăteau la taclale pe prispa casei, alții, văzându-ne obosiți de la urcare, ne-au invitat la un fresh cu gheață făcut pe loc, iar copiii băteau mingea cu poftă în mijlocul străzii…că deh, nu se știe niciodată de unde apare următorul Messi.

Tot de la localnici am aflat și de un loc superb unde puteam vedea apusul, de care ne despărțea doar o urcare de 20 de minute.  Și ca întotdeauna, sfaturile localnicilor sunt neprețuite, lăsăm pozele de mai jos să vă convingeți singuri.

Se lăsase deja întunericul și cum altfel să îți petreci seara în Trinidad decât la Casa de la Musica, ascultând muzică cubaneză live și dacă ești curajos, ieșind la dans?

Casute coloniale in Trinindad Cuba

Căsuțe colorate coloniale, pavajul specific și relaxarea localnicilor. Cam așa-i Trinindad.

Trinidad, centrul orasului

Prin centrul orașului, la umbra palmierilor regali

Trinidad, aflat la poalele muntilor Sierra del Escambray

Trinidad, la poalele Sierra del Escambray

Viata saraca a oamenilor din Cuba

Din capitolul „viața simplă și săracă de la periferia orașului”

Copii cubanezi fac sport

La o miuță în stradă

Apusul in Trinidad Cuba

Acum puteam aștepta liniștiți apusul cu Trinidad în fața noastră 🙂

Petrecere la Casa de la Musica din Trinidad

Seara, agitație pe străzile din Trinidad

Ziua 3: O zi în natură – La Playa Ancon și prin Parcul Național Topes de Collantes

Trinindad-ul este unul dintre acele orașe iubit cu adevărat de natură. Munții Sierra del Escambray și Marea Caraibelor sunt la o aruncătură de băț de aici. Așa că a fost o zi în care ne-am bucurat din plin de natură.

Cu Sandero-ul nostru închiriat, am plecat dis-de-dimineață din Trinindad pentru a explora Parcul Național Topes de Collantes din Sierra del Escambray. Am făcut practic o buclă de vreo 150 de km, plecând din localitatea Topes de Collantes, transformată într-un fel de stațiune balneară comunistă. De aici, a urmat un drum pitoresc cu munții plini de pini și eucalipți, dar și arbuști de cafea, așezați cuminți de-a lungul pantelor înguste. Nu-i ușor să reziști tentației, din zece în zece kilometri ne mai opream pentru a admira peisajul.

Aproape de sătucul Jibacoa, au început să apară și micile colibele de paie, îngrijite de țărani cubanezi. Mai apoi, am făcut un popas la Hotel Hanabanilla, un resort pentru cubanezii cu dare de mână prieteni de partid în care parcă ne-am adus aminte cum arătau stațiunile Saturn sau Venus prin anii ’90. Dar ce să mai fim cârcotași, când de fapt aici am mâncat poate cea mai bună masă din Cuba. Cu o taxă fixă de 6 CUC, ne-am asigurat un ospăț á la Caraibe, cu creveți și pește din belșug.

După atâta răsfăț, parcă mergea bine și ceva plajă cu peisaj de Caraibe. Auzisem că Playa Ancon, la vreo 20 de km de Trinindad, este printre cele mai lăudate plaje din Cuba, așa că după-amiaza era rezervată. Doar că, în drumul nostru, am zărit un indicator “Playa del Ingles” și un complex turistic aflat mai mult în paragină, dar cu muzica în boxe ce se auzea tocmai de la șoseua națională.  Curioși, am urmat indicatorul și deși paznicul ne-a spus că este “solo para los cubanos”, nici urmă de cubanez pe aici. Dar un resort cubanez aproape pustiu nu putea scăpa de curiozitatea noastră. După ce l-am refuzat politcos pe paznicul ospitalier ce dorea să ne vândă niște “isky”, eram deja în câteva minute singuri pe o plaja pustie în Caraibe. Ce mai peisaj, greu de uitat! 

Ne-am continuat ziua după principiul “din plajă în plajă” și în nicio oră eram deja tolăniți la umbra palmierilor, pe nisipul fin de pe Playa Ancon. Așa cum o descrie perfect bătrânul Lonely Planet, plaja chiar este renumită pentru apusul de colecție de aici.

În afară de faptul că ne-am bucurat din plin de apus, chiar dansând puțin pe ritmurile locale în timp ce așteptam Go Pro-ul să își termine time lapse-ul, am aranjat și un scuba diving pentru a doua zi, primul pentru noi de altfel. Cu tot cu instructajul pentru începători, scuba a durat cam 4 ore pentru 30 de minute de stat sub apă la 8 metri adâncime printre corali și pești colorați.

Cum e să faci pentru prima dată scuba? E o experiență destul de ciudată în care cu greu am reușit să ne relaxăm spre final și să uităm de respirație. Însă dacă ai alături oameni profesioniști cum au fost cei din Trinidad (singurii acreditați de altfel), merită din plin să vezi cum este viața sub apă, practic o cu totul altă lume în care omul nu mai domină.

Cam asta despre Trinindad și Cienfuegos, următoarea oprire era a fost în Santa Clara, orașul lui Che Guevara .

Peisajul din Topes de Collantes langa Trinidad Cuba

Pentru asta ne opream din 10 în 10 km. Peisajul din Topes de Collantes.

Ceva insecte prin Topes de Collantes

D’ale locului, prin Topes de Collantes

Dulciuri locale cubaneze

Ne-am încumetat și la ceva dulciuri locale. Dacă vă întrebați, suntem sănătoși, bine! 🙂

Vederea către lac de la resortul comunist Hotel Hanibanilla

Vederea către lac de la resortul comunist Hotel Hanibanilla

Plaja si nisip fin pe Playa Ancon din Trinidad

Playa Ancon – exact de ce aveam nevoie 🙂

Apusul pe Playa Ancon din Trinidad

Apusul pe Playa Ancon. Știe Lonely Planet ce știe :))

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Share pe Facebook
Share pe Twitter
Share pe Google+
Contacteaza-ne!