Kuala Lumpur: Povestea călătoriei noastre

kuala lumpur by night

 Un fragment din Malaezia – Kuala Lumpur  

Top 3 cuvinte despre Kuala Lumpur: turnurile Petronas, contraste, night market

Când vine vorba de Kuala Lumpur, cu toţii avem în minte imaginea unui oraş al viitorului, plin de zgârie-nori şi poduri suspendate. Asta pentru că şi prietenul nostru Google ne afişează la o simplă căutare exact imagini cu descrierea de mai sus. Din acest decor urban al viitorului, un simbol iese cu siguranţă în evidenţă şi face cunoscută Kuala Lumpur în întreaga lume. Turnurile Petronas reprezintă definiţa succesului pentru poporul malaezian.  Datorită petrolului din zonă, compania de stat Petronas a devenit un fel de a patra putere în stat, luându-şi în serios rolul în momentul în care a decis construirea celei mai înalte clădiri din lume: 451 de metri tronează în mijlocul oraşului pe locul unei foste mlaştine. Chiar dacă în 2004 turnul din Taipei a reuşit să o detroneze şi apoi în 2010 Burj Khalifa, turnurile Petronas ajută Kuala Lumpur să atragă în jur de 8 milioane de turişti anual.

În spatele clădirilor de sute de metri şi al oamenilor la patru ace de pe bulevardele de lux, se ascund însă mahalele cu oamenii ai străzii şi tarabele pline de acareturi, acolo unde legea străzii  ia locul regulilor de prin corporaţiile moderne. Cum am păşit linia imaginară formată din laturile aşa-numitului Triunghi de Aur ce delimitează centrul oraşului, am fost parcă izbiţi de contrastele dintre bogăţie şi sărăcie, dintre siguranţă şi necunoscut.

În zona din afara triunghiului, atunci când marile corporaţii îşi închid birourile, micile tarabe mişună precum un furnicar, formând gălăgioasele night markets, un fel de marcă înregistrată pentru Kuala Lumpur.  Malaezia este o ţară formată din trei culturi asiatice, cu ceva accente britanice, iar acest lucru se reflectă şi în spiritul lor de comercianţi.

 

Călători în Kuala Lumpur

 Ziua 1: În Triunghiul de Aur

După 4 zile de disciplină, lux, plimbări prin junglele singaporeze prin Oraşul leilor dar fără lei, am aterizat în capitala malaeziană, Kuala Lumpur.

Cele două zile pe care le rezervasem pentru Kuala Lumpur le-am împărţit frăţeşte între zona modernă a oraşului – Triunghiul de Aur şi cea tradiţională.

În prima zi, cu gândul să vizităm oraşul modern, ne-am trezit în mijlocul unei păduri de zgârie-nori. Este greu de imaginat cum, în urmă 150 de ani, un grup de mineri chinezi s-au stabilit aici pe un teren mlăştinos şi deloc primitor. Cu ajutorul coloniştilor englezi şi al resurselor naturale de petrol şi gaze din zonă, broasca cea urâtă s-a transformat în prinţ.

Fiind un oraş relativ nou, arhitectura clădirilor nu prea seamănă cu cea întâlnită prin zona Asiei de Sud-Est, pe aici nu vrea vezi temple ca în Bangkok ori clădiri coloniale ca în Manila. Ceea ce sigur poţi vedea sunt clădirile-sedii ale multinaţionalelor cu zeci de etaje şi cu sute de gemuleţe cu birouri, aliniate perfect ca pe o tablă de şah.

Am luat la pas centrul nou al oraşului, iar busola după care ne-am ghidat au fost turnurile gemene Petronas. Turnurile au fost concepute în scop economic, nu turistic, singura variantă de a le păşi pragul pentru cei curioşi fiind să urce pe pasarela dintre ele care se află însă doar la modesta înălţime de 170 de metri din cei 451 ai turnurilor. Noi ne-am mulţumit să admirăm turnurile din părculeţul dim faţa lor şi, cu ceva răbdare, am reuşit chiar să încadrăm o poză cu ambele turnuri.

Nu ne-am înghesuit să stăm la coadă pentru a urca în turnuri tocmai pentru că aveam varianta de a le privi de sus: chiar dacă poate părea ciudat, Kuala Lumpur îţi oferă această posibilitate. Turnul Menara este situat pe un deal şi, chiar dacă este mai puţin înalt cu 30 de metri faţă de turnurile Petronas, îţi oferă cea mai bună privelişte asupra turnurile gemene şi asupra oraşului. Vorba aia: „Dacă ești în turnul Eiffel, pierzi exact turnul.” După ce te saturi de privit, poţi lua masa la restaurantul cocoţat în turn sau pentru fanii pozelor la minut există varianta unor poze “la înălţime”, cu ajutorul fotografului de serviciu din turn.

La lăsatul serii, în Triunghiul de Aur, singurii oameni pe care îi mai puteai vedea erau cei din spatele gemuleţelor de birouri, străzile fiind extrem de pustii, dar sigure.  Ce ne-a rămas de făcut pentru prima zi era să ne alegem un local în care să putem mânca bine şi accesibil, local pe care l-am găsit de îndată pentru că Kuala Lumpur este un oraş mai ieftin ca România.

Turnul Menara

Turnul Menara – trecând în revistă cele mai înalte clădiri din lume 🙂

Night market

Night market

Night market 2 - dacă fructele de mare nu v-au tentat :)

Night market 2 – dacă fructele de mare nu v-au tentat 🙂

 

Ziua 2: Popoarele malaeziene

Am deschis ochii, dar încă nu ne dădeam seama ce oră ar putea fi: era cea de-a doua zi în Malaezia şi ne trezisem într-un hotel “tradiţional”din această zonă a Asiei, fără ferestre în camere, dar în rest cu oameni primitori, care cunosc importanţa turismului.

Auzisem că Malaezia este un popor format din mai multe culturi şi în decursul zilei am putut vedea câte o părticică din ceea ce înseamnă cultura indiană, cea islamică şi chiar cultura de shopping modernă.

Iniţial Malaezia a fost un avanpost al comerţului datorită poziţiei privilegiate şi i-a atras pe rând fie pe vecinii chinezi sau indieni de prin zonă, fie pe coloniştii portughezi, aventurierii olandezi sau pe baronii englezi ce în cele din urmă şi-au impus regulile, transformând Malaezia în colonie englezească.

Sub “grija” englezilor, care au ştiut să profite de resursele naturale bogate, malaezienii au făcut uşor uşor trecerea de la un simplu loc de tranzit al mărfurilor din zonă la producţie de bunuri. Odată cu expansiunea ţării a fost nevoie de şi mai mulţi imigranţi, fiecare venind cu moştenirea sa culturală.

Pentru hinduşi există Batu Caves, cu al lor prea venerat lord Murugan, Zeu al Războiului. Înaltă de 43 de metri, construită din 300 de litri de vopsea de aur adusă de la vecinii thailandezi, statuia veghează cele 272 de trepte pe care a trebuit să le urcăm printre maimuţele curioase pentru a ajunge în templele din peşteră.

Pentru islamici există Masjid Jamek. Schimbând ritmul, ne-am întors 15 km înapoi în oraş cu gândul să vizităm principala moschee din Kuala Lumpur. La intrare ne-au întâmpinat cu un voal de mătase, specific lumii islamice, printre puţinele elemente restrictive din zonă. Chiar dacă Malaezia are o populaţie predominant islamică, ţinutul este departe de rigorile lumii arabe: aici femeile nu poartă voal pe stradă, oraşul ştie ce înseamnă viaţă de noapte pentru a atrage turiştii şi celelalte religii sunt acceptate fără probleme.

“Cultura” care se aplică tuturor, indiferent de religie, este cea a shoppingului, aflată aici la cel mai înalt nivel, recunoscut peste mări şi ţări. Pentru popoarele malaeziene şi pentru turişti există zona Midvalley Megamall, un conglomerat de peste 430 de magazine, în care nu prea ai cum să nu îţi goleşti buzunarele. De aici încolo există Mastercard, iar pentru noi a urmat Bali, paradisul verde, unde ne aştepta propria căsuţă.

 

Aur nu glumă :)))

Aur nu glumă :)))

Peisaj hindus

Peisaj hindus

Am ajuns și aici :)

Am ajuns și aici 🙂

Curioasă şi nu numai…DARE FOR MORE

După ceva peripeții…curioasă şi nu numai: DARE FOR MORE

Aşa îşi încep unii săptămâna ;))

Aşa îşi încep unii săptămâna ;))

Înapoi în Kuala: Moscheea

Înapoi în Kuala: Moscheea Masjid Jamek

Mall-urile din Kuala sunt celebre pentru prețuri foarte ieftine la electronice. Nu le puteam rata!

Mall-urile din Kuala sunt celebre pentru prețuri foarte ieftine la electronice. Nu le puteam rata!

 

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Share pe Facebook
Share pe Twitter
Share pe Google+
Contacteaza-ne!