Sa recunoastem, atunci cand ne gandim la Cipru ne trec prim minte marea, soarele, plajele cu nisip fin si locul pe care cateva zeci de mii de romani il numesc ,,acasa”. Am scris despre Insula Afroditei fara sa intram insa prea mult in amanunt in legatura cu situatia de acolo.
Ar fi ok sa povestim mai multe despre o destinatie care merita cu siguranta privita mai departe de plajele si resorturile all inclusive. Cipru este mult mai mult de atat, este o poveste despre razboaie nesfarsite si dezbinare. Este singura tara europeana cu capitala divizata, cu o linie de demarcatie care trece chiar prin centrul, impartind tara in doua.
Care este povestea acestei separatii? Foarte pe scurt, istoria milenara a Ciprului se pierde in antichitate, la granita dintre descoperirile arheologice si mitologia greaca. De-a lungul secolelor insula a fost ,,pasata” intr-un fel de tiki-taka al istoriei 😄. Pe rand, a fost stapanita de asirieni, egipteni, greci, persi, romani, arabi, cavaleri tempieri, venetieni, otomani si britanici, reusind sa isi declare independenta abia in 1960.
Perioada stapanirii otomane a lasat in Cipru, pe langa influente culturale, si o populatie numeroasa de origine turca. In urma unui compromis politic intre Marea Britanie, Grecia si Turcia, a fost format statul modern Cipru, in anul 1960. Problema era ca nou-formatul stat era instabil din toate punctele de vedere, mai ales in plan politic si etnic. Asadar, nationalistii greci, care erau majoritari, au incalcat drepturile constitutionale ale minoritatii turcesti.
Totul a culminat cu lovitura de stat din 15 iulie 1974, atunci cand nou formatul regim militar grec a incercat sa anexeze Ciprul. A urmat interventia imediata a armatei turcesti, garant al stabilitatii, si asa s-a ajuns la un scurt conflict care a divizat Ciprul.
S-a agreat un schimb voluntar de populatii, astfel incat zona locuita majoritar de catre populatia turca a fost stabilita in partea de nord a insulei. Inutil sa povestim despre ororile si dramele de atunci, cand familii si comunitati intregi au fost mutate din localitatile in care traisera dintotdeauna pe criteriul etnic.
In acest context, noua ani mai tarziu, in 1983, era autoproclamata Republica Turca a Ciprului de Nord, nerecunoscuta decat de Turcia.
Exista unele particularitati, ciudatenii chiar, care aduc un aer aparte acestei regiuni controversate. Este ca si cum ne-am teleporta in trecut, intr-un Cipru mult mai fascinant si mai pitoresc decat cel sufocat de turisti, in partea greaca. Sa nu ne intelegem gresit, si Ciprul european este o destinatie minunata😉.
In Nicosia am traversat cea mai ciudata vama din cate am intalnit pana acum, ,,asezata” chiar in mijlocul principalei strazi pietonale a orasului, Ledras. Un punct vamal simplu marcheaza finalul zonei europene, civilizate, dezvoltate si inceputul unei lumi desprinsa din trecut. Carentele dezvoltarii economice sunt atat de vizibile aici, pentru ca Nicosia de nord, la fel ca intreaga Republica Turca a Ciprului de Nord este mult mai saraca decat partea sudica.
Desi aparent populatia este musulmana, religia este mai mult de fatada aici, cel mai bun exemplu fiind prezenta cazinourilor si pretul redus al alcoolului. Diferentele astea fac Ciprul de Nord foarte atractiv pentru turcii in cautare de distractii neaccesibile in tara lui Ataturk (sau a lui Erdogan, mai nou😉).
Noi nu am fost aici pentru cazinouri sau pentru alcool ieftin, desigur😃, ci pentru a descoperi un altfel de Cipru.
Toate ghidurile turistice recomandau in mod obligatoriu o vizita a acestei parti a insulei si aveau dreptate! Pentru ca escapada noastra de 3 zile a fost una dintre cele mai placute surprize din calatoriile noastre, va recomandam sa indrazniti…Bun venit in Ciprul de Nord!
De la plaje virgine la munti spectaculosi si de la sate traditionale la orase fermecatoare, Ciprul de Nord adaposteste o densitate impresionanta de obiective. Iata cateva dintre acestea:
Noi am ajuns in februarie si ne-am bucurat de vreme placuta, cu soare si temperaturi de primavara tarzie.
Avantajul de a vizita Ciprul in sezonul neturistic este ca insula ,,respira”, nefiind sufocata de valurile nesfarsite de turisti.
O sa respirati si voi, pentru ca vara temperaturile devin uneori greu de suportat… Asadar primavara din februarie in iunie sau toamna din septembrie pana prin noiembrie sunt perioade ideale pentru a vizita Ciprul 😊.
Nu excludeti, totusi, nici vara, pentru ca plajele de aici sunt mult mai animate in acest anotimp, si absolut toata infrastructura turistica functioneaza cu motoarele turate la maxim.
Nu mai putin de patru companii aeriene conecteaza tara noastra de Insula Afroditei cu zboruri directe. Tarom, Blue Air si WizzAir ajung in Larnaca, iar Ryanair aterizeaza pe aeroportul din Paphos. Ambele orase sunt pe coasta sudica a tarii.
Indiferent pe care dintre cele doua aeroporturi aterizati, aveti doua optiuni pentru a ajunge in Ciprul de Nord.
Prima optiune, inchiriati o masina, este posibil sa treceti granita insa veti fi nevoiti sa achitati o asigurare extra obligatorie in valoare de 20 de euro.
Ce de-a doua optiune, mai putin comoda, este sa ajungeti in Nicosia cu autobuzul si treceti granita pe jos. Odata ajunsi in Nicosia de Nord puteti apela la reteaua de autobuze interurbane, moderne si foarte punctuale.
Cu toate ca nu este la fel de vizitat precum celalalt Cipru, regiunea nordica a insulei incepe sa intre din ce in ce mai mult in atentia turistilor. Exista asadar numeroase optiuni de cazare, preturile fiind in general prietenoase.
In general preturile sunt mai reduse decat in restul Ciprului. Fie ca vorbin de cazare sau de pretul restaurantelor sau al barurilor, veti plati mai putin aici. Va sfatuim sa cumparati suvenirurile din aceasta parte deoarece oferta este mai interesanta si preturile mult mai reduse. Bineinteles, marele avantaj al influentei turcesti asupra nordului insulei este faptul ca aproape totul se poate negocia😅.