Coasta Verde a Braziliei – plaje á la Caraibe

Top 3 cuvinte despre Coasta Verde a Braziliei: Caraibe, pirați, Drumul Aurului

Pădure tropicală ce întâlnește marea. Nisip fin cât cuprinde. Bărcuțe colorate de pescari. Nu te afli în Caraibe, ci pe Coasta Verde a Braziliei. Din punctul nostru de vedere, Coasta Verde poate face oricând concurență Americii Centrale pentru o lună de miere de poveste.

În trecut locul vânat de pirați pentru bogății, Coasta Verde este acum în top destinații pentru bogații Americii de Sud sau pentru turiștii din întreaga lume.

Angra dos Reis și Paraty au fost principalele porți de ieșire ale celor mai bogate mine de aur din lume, lăsând moșternire turiștilor de astăzi Drumul Aurului.

Călători pe Coasta Verde a Braziliei

Ziua 1: Angra dos Reis – orașul cu 365 de insule

Ne-am continuat explorarea Braziliei, și după zilele de aventură din Iguazu și Rio, am luat primul autobuz din Rio către Angra dos Reis, în traducere liberă Golful Regilor. Denumirea a fost dată de momentul istoric la care a fost descoperită insula de către portughezi: în anul 1502, chiar de ziua regelui. Așezarea a traversat diverse epoci: de la un mic sat de pescari, la centru important de construcție a navelor și astăzi la un important punct turistic, dar și industrial – aici se află cele două fabrici nucleare ale Braziliei.

Angra dos Reis este cocoțat pe dealuri care se termină în mare și cuprinde 365 de insule, câte una pentru fiecare zi din an și pentru fiecare bogat din America de Sud.

Spre deosebire de plajele din Rio cu minim un Marcelo pe metru pătrat, în Angra dos Reis, la modă sunt plajele private, cu căsuțe de lemn acoperite de mult verde și, cu puțin noroc, cu un ponton la pachet, așa cum am prins și noi.

Pe seară, am pornit să decoperim micul orășel la picior: am fost surprinși să vedem o mulțime de localnici de toate vârstele ce se întreceau pe plajă în a înălța zmee lucrate chiar de ei. Deși pentru noi poate părea ciudat să vezi o întreagă familie având grijă de un zmeu, am aflat de la localnici că este tradiția locului ca în fiecare duminică seară distracția să fie asigurată așa.

Welcome to paradise!!!

Mica noastră plajă privată pentru o zi…

…cu ponton la pachet 🙂

Să ne răcorim un pic

Nu a rezistat nimeni tentației :)))

Bărcuța albă de la apus

Jocul cu zmee – distracția de duminică 🙂

Ziua 2: Ilha Grande – insula fortăreață

Dintre toate insulele, cea mai cunoscută este Ilha Grande – ultima fortăreață naturală rămasă din jungla atlantică (astăzi doar 5% din pădurea atlantică rămănând în picioare). Insula este încă un teritoriu neexplorat în totalitate și protejat prin lege de guvernul brazilian.

În cea de-a doua zi în Angra dos Reis, când planificasem să mergem pe Ilha Grande, noi am avut norocul primilor portughezi ajunși pe insulă și am privit ploaia și marea agitată de la geamul unei căsuțe de lemn. Totuși pare cam puțin în comparație cu planul inițial, de a vizita Abrao – capitala insulei, și plaja Lopes Mendes.

Chill time

Măcar am rămas cu o poză de revistă din ziua 8

Ziua 3: Paraty – orașul celor trei epoci

Din Rio, ne propusem să descoperim Coasta Verde până în Sao Paolo, cu opriri în Angra dos Reis, Paraty şi Trinidade. Așa că ziua următoare a fost dedicată orășelului colonial Paraty, un oraș ce a trecut prin trei epoci de dezvoltare.

Prima perioadă a fost cea a aurului ce a făcut din Paraty unul dintre cele mai importante porturi ale secolului al XVIII-lea pentru că de aici au plecat către Europa tone de aur. A fost epoca în care pentru portughezi Brazilia era sinonimul pentru Aur.

După ce au secat cele mai bogate mine de aur din lume, oamenii s-au reorientat, ducând Paraty către cea de-a doua epocă de glorie, cea a plantațiilor de trestie de zahăr.

Epoca actuală este epoca turismului în Paraty, turism ce se bazează în mare parte pe primele două epoci care au pus Paraty-ul pe harta Braziliei. Din prima epocă au moștenit Drumul Aurului, centrul vechi perfect conservat și clădirile coloniale, iar din cea de-a doua, tradiția plantațiilor de zahăr și a distileriilor de cachaca, principalul ingredient din caipirinha.

Între timp, locuitorii s-au mai gândit și la povești noi, atrăgătoare pentru turiști: drumul, liana sau cascada lui Tarzan, tururi de distilerii sau povești din telenovele cu José Armando.

Noi am trecut prin cele trei epoci nu cu mașina timpului, ci cu un jeep de armată care a avut prima stație la o plantație și distilerie de trestie de zahăr, apoi am mers pe urmele lui Tarzan și a actorilor de telenovele cu o oprire la o fermă. Ultima staţie trebuia să fie o plimbare pe Drumul Aurului, însă, fiind în renovare, Drumul Aurului a fost de fapt pentru noi o potecuţă.

Jeep-ul ne-a lăsat în centrul oraşului, unde ne-am plimbat pe străduţele pietruite, cu case construite în stil colonial, conservate perfect de sute de ani şi pictate în culori vii. În centrul oraşului am avut de ales între o mulţime de restaurante şi magazine de suveniruri şi am cumpărat o căsuţă în miniatură ca amintire.

cel mai pitoresc drum

Cum se produce cachaca

Cum se bea cachaca?

Drumul lui Tarzan

Liana lui Tarzan – foarte tare senzatia!

Cascada lui Tarzan

O placă ne mai lipsea…

După atâta surf, am făcut și un pic de hiking :)))

Centrul orașului Paraty

Căsuțele coloniale colorate din Paraty

Căsuța noastră colonială și colorată din Paraty

Ziua 4: Welcome to Trinidade!

Ultima oprire în drum spre Sao Paolo a fost Trinidade, un sat pescăresc care ne-a dus cu gândul la Vama Veche, dar cu plaje á la Caraibe. Satul în sine nu are nimic special în afară de atmosfera hipstărească, însă plajele ce se ascund după fâşia de vegetaţie tropicală par decupate dintr-un film romantic.

La 10 minute de locul în care ne-a lăsat autobuzul din Paraty, am găsit plaja Meio, care ne-a lăsat fără cuvinte.

Trinidade te îndeamnă mai mult la plimbări pe malul mării cu rucsacul în spate decât la leneveală. Aşa că, după o baie răcoritoare, am pornit pe un traseu nu tocmai uşor prin pădure către plaja Cachadaco şi către o piscina naturală, delimitată de nişte pietre imense, dar şi de nişte peisaje pe măsură.

Ne-am încheiat ziua la o terasă tradiţională, unde puteam alege între “peşte” şi “peşte”, iar partea cea mai bună e că peştele ales a fost gustos şi servit rapid…nu de alta, dar după atâtea plimbări şi bălăceală am fi mâncat şi câinele lui Tarzan.