Angkor Wat, orașul-templu înghițit de junglă

Top 3 cuvinte despre Angkor Wat: simbol, oraș-templu, colosal

Dacă arabii au petrol, thailandezii au plajele fine cu apă turcoaz, iar elvețienii au băncile, cea mai mare bogăție a cambodgienilor este un monument lăsat moștenire de sute de ani de strămoșii lor. Și când spunem bogăție, ne referim la faptul că aproximativ 14% din PIB-ul țării este generat de cele 2 milioane de turiști ce vizitează anual Angkor Wat. Mai mult decât un monument, imaginea stilizată a turnurilor de la Angkor Wat a devenit un simbol național, fiind emblema ce apare pe drapel și parte din mândria și identitatea oricărui cambodgian.

Colosal este cuvântul ce descrie cel mai bine ceea ce a reprezentat complexul de la Angkor. Pe la anii 1100, într-o lume complet necunoscută europenillor, a fost nevoie de doar 37 de ani pentru a construi ceea ce se crede a fi cel mai mare oraș din lume până în epoca industrială, cu peste 1 milion de locuitori (prin Europa, construcția unui palat dura câteva sute de ani). Ce sacrificii a ascuns în spate o astfel de realizare? 300.000 de muncitori, 6.000 de elefanți, 10 milioane de pietre transportate prin canale de la 30 de km distanță pentru a construi ceea ce se vroia a fi o replică în miniatură a universului, cu muntele mitic Meru în centru.

Dacă titlul de “cel mai mare oraș din lume” poate fi contestat, cu siguranță Angkor Wat este cel mai mare monument religios din lume ce se întinde pe 162 de hectare și că a fost votat de curând pe lista celor 7 minuni de lumii.

Angkor Wat este de fapt o denumire generică (“orașul-templu” în limba khmeră), numele inițial fiind o mare necunoscută pierdută în negura timpului. Nimeni nu poate explica cu certitudine cum a reușit să se piardă un asemenea colos în junglă timp de câteva sute de ani până la redescoperirea lui din secolul al XIX-lea. Unii spun că Angkor Wat a fost părăsit în timpul invaziei thailandezilor pentru a evita bătăliile sângeroase în interiorul templelor, alții sunt de părere că sistemul elaborat de irigații s-a autodistrus neputând să susțină un oraș atât de dezvoltat. Cert este că marele Regat al Khmerilor ce ajunsese să stăpânească o mare parte din Asia de Sud-Est a pierdut până la urmă în fața thailandezilor, iar de atunci Angkor Wat și Cambodgia au avut de înfruntat vremuri grele.

Întâmplător sau nu, putem spune că Angkor Wat și Cambodgia au avut cam aceeași soartă: peste Angkor Wat s-a așternut jungla, iar Cambodgia a fost supusă țărilor vecine, Franței și propriilor regimuri dictatoriale. Astăzi, soarele a început să răsară din nou pe aceaste ținuturi, iar Angkor Wat-ului i se recunoaște din nou statutul în epoca globalizării și a internetului.


Călători în Angkor Wat

După relaxarea la plajă din Thailanda, agitația din Bangkok și experiența autentică din Phnom Penh, ceea ce urma să completeze excursia noastră era ziua mult așteptată de Angkor Wat. Din Phnom Phen, am luat autobuzul de dimineață pentru a fi siguri că străbatem cei 300 de km până în Siem Reap până seara...că doar nu vroiam să ratăm răsăritul de la Angkor Wat. Da, am avut nevoie de aproape o zi să strabatem 300 de km, cam așa cu transportul prin Cambodgia.

Dacă unele orașe s-au dezvoltat lângă minele de aur, pentru Siem Reap “minele de aur” au fost templele de la Angkor Wat. Orașul s-a transformat dintr-un mic sat într-un oraș turistic de aproape 200.000 de locuitori, poarta de intrare către Angkor Wat, gata să găzduiască anual cele 2 milioane de turiști. De altfel, nicio clădire din oraș nu poate fi mai înaltă de 65 de metri, atât cât are turnul central de la Angkor Wat, altfel spus “Să dăm cezarului ce e al cezarului”. Chiar și față de capitala Phnom Penh, Siem Reap e un oraș în plină dezvoltare, cu macarale la tot pasul, în care engleza nu mai este o barieră nici chiar printre localnici, iar din peisaj nu lipsesc restaurantele tradiționale cu dansuri apsara sau cu specific “Mamma mia”, “Une entrée, s’il vous plaît!”, “Zhajiangmian Qǐng” .

După cum vă spuneam, pentru că Siem Reap trăiește din turiștii atrași anual de Angkor Wat, nu a fost foarte greu să găsim un șofer tuk-tuk care știa pe cineva care la rândul lui era prieten cu un ghid de-al locului, specializarea Angkor Wat, cu predare în limba engleză 😂. Totul era aranjat, așa că ne-am dus liniștiți la culcare devreme.

“Trrr, trrrr, trrr!!!”. Ora 4:30 dimineața, dar aveam o senzație de glorie când ne gândeam că toată lumea doarme și că noi o să ne bucurăm în liniște de un răsărit de poveste la Angkor Wat <3. Surpriză! Ajungi la Angkor Wat în plină noapte și parcă nimerisem la un concert al Madonnei cu blitzurile deja clipind. Chinezii și japonezii aveau telescoapele instalate, gata să bubuie Instagramul. Ei bine, dacă prin anii ’90 pe aici călcau doar vreo 7.000 de turiști după cum ne povestise și James, astăzi Angkor Wat-ul este luat cu asalt de milioane de turiști anual. Noroc că aveam un plan alături de ghidul nostru pentru a evita cât de cât aglomerația și a vizita templele în ordinea inversă a traficului. V-am povestit planul nostru în articolul De la traseu la utile hyperlink.

Trezitul dimineața ne-a ajutat totuși să prindem un loc în prima linie, pe malul lacului din fața templului. Efectiv ni s-a făcut piele de găină când primele raze de soare au reflectat turnurile în apă, creând acea imagine de poveste pe care ne-o imaginam. Era ca și când se deschideau porțile unui vechi imperiu către noi și ne entuziasma gândul a ceea ce urma să descoperim despre misteriosul regat la Khmerilor.

Într-o țară poziționată strategic în Asia de Sud-Est, prin care negustori din China și India își croiau drum,  a prins rădăcini regatul Khmerilor, cei ce acum 1000 de ani, în special datorită agriculturii și a sistemelor de irigații, au reușit să dezvolte o civilizație ce a dominat regiunea vreme de câteva sute de ani. Ceea ce ne uimește astăzi la Angkor este doar o mică parte din puzzle-ul acestui imperiu, pe lângă complexele sisteme de irigații ce se întindeau pe zeci de km, palate, clădiri publice și locuințe construite din lemn și de mult dispărute de pe fața pământului.

Cu toate acestea, s-au păstrat astăzi suficiente urme pentru a ne da seama de măsura dezvoltării acestei civilizații. Într-o lume cu atâtea imperii și moșteniri culturale, Angkor Wat este monumentul numărul 1 al lumii conform prestigioasei publicații Lonely Planet. Deși se spune că Angkor Wat-ul a fost redescoperit în mijlocul junglei de un francez pe nume Henri Mouhut în anul 1860, Angkor Wat-ul nu a fost niciodată părăsit, călugării buddhiști folosind neîncetat templul ca loc de rugăciune. Totuși, ceea ce a spus Henri Mouhout când a stat față în față cu templele poate rămâne ca punct de reper în istorie: “Este mai măreț decât tot ceea ce ne-a lăsat ca moștenire Grecia sau Roma și prezintă un contrast trist la starea de barbarie în care națiunea cambodgiană este scufundată acum.”

Urmele civilizației khmere sunt cunoscute astăzi în toată lumea ca Angkor Wat, fiind cel mai reprezentativ. Totuși, pe lângă cel mai mare monumnet religios din lume, de-a lungul diferitelor epoci, khmerii au dezvoltat peste o mie de temple, dar și Angkor Thom, cel mai dezvoltat oraș al vremii.

Din Angkor Thom, fosta capitală se păstrează o parte din zidurile cetății și poarta triumfală de intrare, precum și o serie întreagă de temple, dar este destul de greu să îți imaginezi cu arăta orașul cu sutele de locuințe din bambus. Așezat în mod simbolic în centrul orașului, remplul regal Bayon este cel mai tânăr templu buddhist, denumit și templul magic datorită simbolismului puternic: este creat pe trei niveluri reprezentând cele trei lumi (lumea de sub pământ, pământul și raiul), iar 216 fețe sculptate întruchipează un misterios personaj zâmbind ce poate fi regele Jayavarman al VII-lea sau fac trimitere la Avalokiteshvara, simbol al compasiunii și păcii interioare în religia buddhistă.

Bayon-ul ni s-a părut templul cu cea mai mare încărcătură istorică, dar și emoțională: fețele de 4 metri înălțime sculptate pe turnuri reușeau să transmită în continuarea pace interioară și acceptare față de turiștii agitați, iar poveștile sculptate în piatră ne transpuneau în regatul khmerilor de acum 1000 de ani (lupte pe mare sau pe uscat, masaj, dansuri apsara, jocuri de șah sau grătare).

Tot în Angkor Thom am văzut și templul Baphoun, unul dintre cele mai vechi temple care de altfel a fost reconstruit bucată cu bucată de către o echipă de arheologi francezi în nu mai puțin de 50 de ani, fiind deschis din nou publicului pentru vizitare din 2010.

Nu departe de cele două temple, am dat de un câmp în aer liber în formă de stadion, astăzi decorat cu doar câteva ziduri sculptate cu elefanți. Terasa Elefanților era locul în care regele își admira armatele ce se întorceau victorioase din lupte, dar și un fel de Circus Maximus al khmerilor, unde aveau loc spectacole publice și audiențe regale.

Printre poveștile spuse de ghid despre locuri, nici nu ne-am dat seama când a trecut timpul, așa că fuga în tuk-tuk pentru a vizita Ta Prohm, dar nu înainte de a face o oprire pentru masa de prânz la unul dintre localurile investitorilor străini de aici, cu prețuri regale și cu meniu tradițional, servit de localnici.

Cu toții poate că știm de Ta Prohm din filmul Tomb Raider cu Angelina Jolie. Poate nu întâmplător scenariștii de la Hollywood au ales pentru film un astfel de decor SF. Ta Prohm este o scenă dintr-un decor sălbatic, în care natura pare că a făcut un pact cu omul pentru a nu interveni: rădăcinile imense ale copacilor tropicali au îmbrățișat coridoarele de piatră ale acestei foste mănăstiri regale, ferindu-se să distrugă locul sacru. Arheologii nu au vrut nici ei să strice pactul, intervenind doar în cazul pericolelor de distrugere a locului.

Pentru noi, cam asta a însemnat Angkor - principalele sale puncte de atracție, deși numărul templelor ce merită vizitate aici este impresionant și ai nevoie de câteva zile bune pentru a le descoperi: cu tuk-tuk-ul, cu bicicleta sau scuterul, îți poți prelungi șederea la Angkor după bunul plac.

Seara, înapoi în Siem Reap, pentru că tot ne stârniseră interesul dansatoarele apsara omniprezente pe pietrele de la Angkor Wat, am mers la restaurantul cu dansuri tradiționale Koulen, recomandat de ghidul nostru . De altfel, ne povestise ghidul că și regelui îi cam stârniseră interesul dansatoarele, așa că avea vreo 200 din care nu se poate sau nu dorea să se hotărască. Deși restaurantul are dimensiuni industriale, mâncarea all you can eat era pentru toate gusturile, iar dansurile tradiționale au fost cu adevărat o experiență culturală inedită.

Ne-am încheiat ca niște mici regi excursia de 2 săptămâni în insulele Phi Phi, Bangkok, Phnom Penh și Angkor Wat. A doua zi dimineață aveam avionul spre casă, însă cu o escală de 12 ore în Abu Dhabi, numai bună de a ne face o idee despre oraș, despre care v-am povestit într-un alt articol.

Ne-am început ziua la Angkor Wat cu un răsărit superb

Ne-am început ziua la Angkor cu un răsărit superb

Paznicii locului

Paznicii locului

Un răsărit de poveste la Angkor Wat

Un răsărit de poveste la Angkor Wat

Ta Prohm, cel făcut celebru în Tomb Raider, cu Angelina Jolie

Ta Prohm, cel făcut celebru în Tomb Raider, cu Angelina Jolie

Intrarea în vechiul oraș

Intrarea în vechiul oraș

Elefanții nu lipsesc de la Angkor

Elefanții nu lipsesc de la Angkor

Angkor Wat văzut în umbra lacului

Angkor Wat văzut în umbra lacului

Înapoi în Siem Reap

Înapoi în Siem Reap

Autoservire la Koulen

Autoservire la Koulen

Nu sunt păpuși de ceară, sunt fetele ce dansează Apsara

Nu sunt păpuși de ceară, sunt fetele ce dansează Apsara



Angkor Wat: 5 motive

Putem spune făra să greșim că din punct de vedere al măreției, al istoriei și al arhitecturii Angkor Wat are foarte puțini rivali în lume. De altfel, de curand votat de curând de către publicația de travel Lonely Planet ca fiind obiectivul turistic numărul 1 în lume, Angkor-ul este îmbinarea perfectă între construcția gigantică și detaliul basoreliefurilor lucrate cu migală centimetru cu centimetru, pe o rază de kilometri.

Templul este sufletul și mândria națională a unei întregi țări ai cărei strămoși au dominat regiunea Asiei de Sud-Est timp de căteva secole lăsându-ne astăzi moștenire în complexul de la Angkor o parte din cultura și istoria lor.

Imaginea naturii ce a imbrățișat opera creată de om la templul Ta Prohm ni s-a părut un loc unic în lume. Templele de aici au fost lăsate intenționat de către arheologi așa cum au fost descoperite, pentru crea acea decorul exact a ceea ce a însemnat Angkor-ul cât timp a fost abandonat în junglă.

Nu de multe ori în viață ți se întâmplă să te trezești la ora 4 dimineața plin de energie și entuziasm. Știam că avea să vedem primele raze de soare răsărind de după turnurile Angkor Wat reflectat în apa ce îl înconjoară. O imagine de wallpaper pe care aproape cu toții ne-o dorim să o trăim.

Siem Reap, orașul dezvoltat practic o dată avântul turistic al Angkor-ului, nu este nici nici pe departe un simplu oraș în care să te oprești doar pentru a dormi: străzi pline de viață cu terase și baruri deschise până spre dimineața, spectacole tradiționale de