Rio de Janeiro – orașul puzzle

Top 3 cuvinte: culoare, diversitate, creativitate

Din orice unghi ai privi, Rio este un oraş plin de culoare şi asta întrucât culorile sunt în ton cu stilul de viaţă nonconformist şi energic al localnicilor.

Rio înseamnă diversitate, oameni de tot felul si de toate culorile (de la oamenii străzii, la locuitorii favelelor şi până la proprietarii apartamentelor de lux din Ipanema).

În Rio am întâlnit cei mai creativi oameni: maeştri în graffiti, cum să faci artă din piese vechi de maşină sau cum să faci din nişte simple trepte un obiectiv cunoscut în toată lumea.


Călători în Rio!

  Ziua 1: Copacabana şi caipirinha să fie!

La nici o oră după ce am aterizat în Rio, eram pe Copacabana şi încercam pentru prima dată o capirinha – băutura tradiţională a brazilienilor. Deşi era luna iunie şi eram în plină iarnă braziliană, ca temperatură, plaja Copacabana era un fel de Mamaia în iunie. Eram în timpul săptămânii, aşa că majoritatea oamenilor de pe plajă erau localnici şi ce am putut remarca este că brazilienilor le place sportul: pe lângă fotbal sau volei pe plajă, foarte popular era jogging-ul sau plimbatul pe bicicletă.

A doua parte a zilei am petrecut-o pe plaja Ipanema, mai exclusivistă decât Copacabana şi mult mai renumită pentru viaţa de noapte.

Dar înainte de viață de noapte, ne-am amestecat printre cele câteva sute de turiști care se urcau ca furnicile pe stâncă Arpoador, ce desparte Copacabana de Ipanema, ca să prindă un loc cât mai bun pentru spectacolul oferit de apus.

copacabana plaja fete voley

The real Copacabana...

Un colț de Ipanema

Un colț de Ipanema

arpoador stanca brazilia apus pe plaja

Arpoador - un loc în care să tot aștepți apusul

Ziua 2: Cascada Iguazu – una dintre cele 7 minuni ale naturii 

Ştiam că Rio este definitoriu pentru Brazilia, iar Iguazu una dintre cele 7 minuni ale naturii, aşa că a doua zi am zburat până acolo să ne convingem. Despre Iguazu am scris aici.

A iesit curcubeul :)

Ce mai curcubeu! :)

Ziua 3: Ce se ascunde la capătul favelelor?

Despre Rio se spune că este oraşul peisajelor: mare, plajă, junglă urbană sau coline, plus multă culoare dată de diversitatea din favele. Dintre atâtea peisaje de revistă, citisem şi ştiam că nu trebuie să îl ratăm pe cel de pe colina Dois Irmaos.

Ştiam că drumul până pe colină presupune ceva adrenalină pentru că singura cale de acces este printr-o favelă. La dus ne-am luat măsuri de precauţie şi am văzut favela Vidigal de pe bancheta din spate a unui taxi ce ne-a dus în siguranţă până la baza colinei. Cam 200 de poze şi 45 de minute de hiking ne-au mai despărţit de răsplata finală.

În continuare, planul nostru era să ne întoarcem cu un taxi şi să facem un tur organizat de favela a doua zi. Ghinionul de a nu mai găsi taxi a însemnat o plimbare pe viu prin favelă, unde am avut parte de adrenalină mai ceva ca într-un roller coaster.

Deşi majoritatea drumului prin favelă am ţinut capul în pământ, ce am putut observa au fost oamenii favelei, tatuaţi, îmbrăcaţi sărăcăcios, dar şi nelipsiţi de la terase sau bârfe cu vecinii.

Casele favelei sunt construite cu ieşire la stradă, îngrămădite una lângă alta, cu acoperişuri colorate şi la câte o generaţie înălţime una de alta. Aici timpul curge parcă mai greu şi fiecare generaţie îşi lasă amprenta adăugând câte un etaj vechii construcţii. Am tras cu ochiul puţin şi printre uşile întredeschise ale caselor, unde erau parcă adunate toate acareturile lumii.

Vitrinele cu geamuri prăfuite şi pufuleţi la rang de delicatese, frizeria cu scaunul bărbierului în centru şi nelipsitele terase estivale, ne-au făcut să plecăm din favelă cu impresia că pe acolo timpul a stat în loc cel puţin 80 de ani. Totuşi, Rio nu ar fi acelaşi fără favelele lui colorate, fără samba ce îşi are aici rădăcinile sau fără desenele graffiti.

45min de urcat - să sperăm că va merita efortul

45min de urcat - Ar fi bine să merite efortul

vedere de sus copacabana plaja

Pe drum spre vârful colinei, ne mai opream puțin să tragem cu ochiul :)

vedere copacabana

Mai sus, tot mai sus!

vedere rio de sus

Atât.

favel rio case cu oameni

Bem-vindo"favela"

oameni favela rio

Viața în favelă

casute colorate favela rio de janeiro

Zoom-in pe casele colorate din favelă

Ziua 4:  De la colonii la farfurii zburătoare și cartiere boeme

Ianuarie. 1500. Primii portughezi pun piciorul aici şi cred că au descoperit gura de vărsare a unui râu: ceea ce era în realitate însă o aşezare ce întâlnea marea şi o mulţime de triburi locale pe care portughezii  îi descriau ca fiind “sălbatici fără credinţă sau cultură”. Oraşul denumit Rio de Janeiro (Râul de Ianuarie în traducere liberă) a cunoscut curând epoca de glorie datorită minelor de aur din zonă.  În timp, europenii născuţi în America de Sud (creoles), indienii (metizos) şi africanii (mulattos) încep să creeze familii mixte şi să pună bazele Lumii Noi.

Deşi un stat mic din Europa, Portugalia a reuşit să îşi impună propriile reguli pe un teritoriu de 90 de ori mai mare decât ţara-mamă, iar legătura dintre cele două state a rămas întotdeauna puternică. Rio a ajuns să fie singura capitală a unui stat european situată în afara continentului atunci când regele Portugaliei a fugit de Napoleon. La câţiva ani distanţă, Brazilia a devenit singura ţară din America latină ce şi-a câştigat independenţa fără luptă. Fără intervenţia Portugaliei, Brazilia ar fi însemnat probabil ceea ce înseamnă restul Americii de Sud astăzi: vorbitori de aceeși limbă, dar parte din teritorii fărâmiţate și de multe ori în rivalitate.

500 de ani mai târziu față de întâlnirea cu Râul de Ianuarie, brazilienii vorbesc limba portughezilor, au aceeași religie și aceeași pasiune pentru fotbal. Astăzi, Rio este un oraș în plină dezvoltare, iar din perioada colonială au rămas doar câteva obiective de referință pe care noi am reușit să le bifăm într-o singură zi.

Prima pe listă a fost Mănăstirea Sao Bento, o mănăstire unică în Brazilia, nu atât prin exteriorul său, ci mai ales pentru interiorul său foarte bogat în aur, lucru foarte rar de altfel pentru Brazilia pentru că portughezii au cam cărat totul în propria țară. Mai multe detalii despre întreg traseul găsești aici, în Rio de Janeiro: Ghid și obective turistice (pe zile).

Am mers apoi spre Palatul Imperial cu așteptări mărețe, demne de o fostă capitală a unui imperiu și…mai mai că era să ne continuăm drumul pe lângă el fără să ne oprim. Deși băieți harnici, portughezii au lăsat luxul pentru țara-mamă, palatul imperial de aici având un rol pur administrativ.

Rio este un oraș încărcat de istorie, de la povești cu băștinași, portughezi, sclavi sau împărați, iar Muzeul Naţional de Istorie, aflat nu foarte departe de Palatul Imperial, surpinde evoluția orașului și a Braziliei până astăzi.

La 15 minute de mers cu “vaporașul public” de Rio, se află Niteroi, orașul cu cel mai ridicat nivel de trai din Brazilia. Aici coloratele favela din Rio sunt înlocuite de blocuri luxoase de milioane de dolari, iar statuia lui Iisus din Rio este înlocuită ca simbol cu “farfuria zburătoare” a arhitectului Oscar Niemeyer.

Niteroi este un oraș modern și futurist și cu ce am rămas în minte de aici a fost Muzeul de Artă Contemporană în formă de farfurie zburătoare, străzile pline de magazine și delicioasa mâncare la kilogram la modă în Brazilia.

După cele câteva ore petrecute în Niteroi, ne-am întors în agitația din Rio, chiar în centrul orașului, unde în fața Teatrului Municipal, varianta sud-americană a operei din Paris, artiștii locali își exersau talentul. La câteva străzi distanță, ne-am oprit să vedem o altfel de catedrală, creație sud-americană și simbol al modernismului în Rio – Catedrala Metropolitană Sao Sebastiao. Forma piramidală, atipică a clădirii și interiorul imens, capabil parcă să adăpostească un stadion de fotbal au făcut să merite vizita.

Cum mai aveam doar câteva ore de lumină din scurta zi de iarnă braziliană, am mers să vedem apusul din pitorescul cartier Santa Teresa via Scările Selaron.  Poarta principală de acces în cartier sunt scările Selaron, cele care apar în reclamele Coca Cola și în videoclipul lui Snoop Dogg – Beautiful. Artistul chilian Jorge Selaron și-a dedicat ultimii 20 de ani din viață ansamblând piesă cu piesă din puzzle-ul ce a devenit un simbol al Braziliei. Ca un adevărat meșter Manole, Selaron a murit chiar pe scările construite de el și menite să fie un “tribut adus poporului brazilian”.

Santa Teresa este cartierul boem preferat de artiștii locului. Aflat pe o colină și înconjurat din toate părțile de favele, Santa Terasa aduce mult cu un oraș vechi de provincie italian, fiind un element aparte, cu stil și ce abundă în creativitate în acest Cidade Maravilhosa. Localnicii de aici abundă și ei în creativitate, Pedro, unul dintre ei, construind obiecte de artă din piesele mașinilor vechi.

biserica sao bento brazilia rio de janeiro

Din păcate în renovare, așa că "turul" a fost doar până la intrare ;))

scari tribunal rio

Nu am găsit din prima Palatul Imperial (de lângă noi), așa că am făcut un popas pe scările Tribunalul

palatul imperial rio de janeiro

Palatul Imperial de unde portughezii conduceau Brazilia

cladire Farfuria zburătoare a Niteroiului

Farfuria zburătoare a Niteroiului

teatru municipal rio de janeiro

Theatro Municipal - muuult aur :)

catedrala moderna rio de janeiro

Ghici ghicitoare ce-i? Cu siguranță nu am fi pariat pe o catedrală ;))

scarile selarom rio de janeiro

Scările Selaron, imaginea simbol a orașului

Santa Teresa cartier boem Rio de Janeiro

Un apus artistic în Santa Teresa

Ziua 5: Statuia lui Iisus și Tijuca – jungla urbană

Cum fiecare oraș are un simbol recunoscut de toată lumea, pentru Rio, Statuia lui Iisus reprezintă ceea ce este Turnul Eiffel pentru Paris sau Statuia Libertății pentru New York. Brazilienii au planificat să comemoreze cum se cuvine 100 de ani de la câștigarea independenței față de Portugalia și au pus prima piatră de temelie a acestui simbol al credinței în 1922.

După ce am reușit să ne facem loc printre sutele de turiști curioși, am stat câteva minute să analizăm statuia. În afara faptului că este cea mai mare statuie în stilul artdeco din lume, pentru construirea căreia au candidat cei mai buni artiști ai vremii, ceee ce ne-a impresionat cel mai mult a fost până la urmă tot natura: la