La adapostul vaii formate de doua masive muntoase isi are locul unul dintre cele mai idilice locuri in care am ajuns vreodata. Lacul Inle din Myanmar, este un adevarat mozaic ce adaposteste 17 sate cu casute din lemn de bambus, terase agricole, pagode ramase in picioare din alte vremuri ale istoriei si agricultori iscusiti. Oamenii de aici isi duc linistiti viata de zi cu zi ingrijind gradinile plutitoare, mestesugarind metale pretioanse sau incercand sa prinda peste intr-un mod unic in lume.
Pescarii Intha, sau fiii lacului cum sunt ei numiti in traducere libera, au dezvoltat de-alungul vremii o metoda specifica de a prinde peste in lacul Inle: intr-un exercitiu incredibil de echilibristica si rabdare, isi mentin balansul intr-un picior tinand in cealalta mana o plasa imensa in care arunca pestele. Imaginea lor a devenit celebra in toata lumea si este pe coperta revistelor ce vorbesc laudativ despre paradisul de pe lacul Inle.
Intr-adevar, chiar daca nu mai este de ceva ani buni locatia off the beaten track in care te puteai imagina doar tu si sunetul pasarilor, numarul turistilor nu este nici pe departe atat de mare pe cat sa strice atmosfera de poveste a locului. Inle ni s-a parut sufletul Myanmarului, asa cum Lacul Atitlan este paradisul Guatemalei sau Titicaca este leaganul civiliatiei peruane.
Totusi, Inle nu este doar despre al sau lac, bineinteles. Este un mozaic aparte de culturi si minoritati ce transmit mai departe din generatie in generatie obiceiurile lor care mai de care mai uimitoare. Asa am ajuns sa intalnim aici populatia Pa’O, practic o zona semi-independenta din Myanmar cu propria limba si istorie. Oamenii de aici traiesc 95% din agricultura, se roaga la pagode, traiesc in case simple de bambus si au grija sa isi creasca copii in acelasi spirit al stramosilor.
Tot aici am intalnit si femeile cu gatul lung din tribul Kayan. Imbracate in haine colorate tesute chiar de ele, poarta o spirala de inele la gat (adaugand in fiecare an cate unul pana la maxim 27 de inele). Initial ele au inceput sa poarte aceste inele pentru a se proteja de pericole, insa acum e un semn al elegantei, iar pentru tinerele de aici, un fel de bijuterii pe care le poarta cu mandrie. Desi poate parea un semn de tortura si barbarism, pentru cei din Kayan este un semn de mandrie.
Budisti devotati, locuitorii din jurul lacului isi manifesta intens credinta, iar Bagan nu este singurul loc din Myanmar in care puteti gasi stupele si templele ramase in picioare din vremea glorioasa in care cei de aici dominau aproape toata Asia de Sud-Est. Plimbarea prin Intein, un satuc in care am ajuns dupa o calatorie de o o ora si jumatate cu barca, ne-a adus in fata ochilor o imagine unica in care parca intalneam apocalipsa: sute de pagode asezate simetric formeaza un muzeu in aer liber al unei epoci de mult trecute. Multe dintre ele sunt in stare avansata de degradare si asteapta sa fie restaurate, insa toata aceasta scena are fermecul ei si pare desprinsa dintr-un film in care a ramas doar decorul, dupa ce actorii principali au parasit de mult scena.
Am petrecut in total 2 zile in jurul lacului Inle, una dedicata lacului si cealalta comunitatilor locale. Cum va povesteam si in articolul despre Yangon, nivelul transportului si al infrastructurii prin Myanmar inca mai trebuie sa recupereze dupa anii de izolare economica. Un drum de 360 de kilometri, spre exemplu, din Bagan pana la Lacul Inle, se parcurge in peste 8 ore cu autocarul.
Daca nu aveti de gand sa pierdeti timp pretios pe soselele din Myanmar, ramane astfel solutia de a zbura cu o cursa interna spre aeroportul din Heho, aflat la 45 de minute de Nyaungshwe, principalul oras de unde se pleaca pentru a vizita lacul si imprejurimile. Totusi, pentru ca inca compania de stat are monopol, o cursa interna costa in jur de 100 de euro pe un singur segment de zbor!
La intrarea in Nyaungshwe veti fi intampinati de un mesaj mare cu “entry tax” 😊, asa ca va trebui sa scoateti din buzunar o taxa fixa de 10 dolari pentru a putea vizita zona lacului.
Candva un mic orasel adormit de provincie, Nyaungshwe s-a dezvoltat treptat in ultimii ani, fiind astazi pregatit sa primeasca turisti din toate colturile lumii. Puteti alege intre numeroase oferte de cazare, de la simple hosteluri low-cost si pana la resorturi de lux cu vedere la lac. Oferta de restaurante si feluri de mancare este si ea variata, insa nu va asteptati la cine stie ce mare bulevard de shopping sau food precum in marile orase, Nyaungshwe fiind mai degraba o destinatie pentru backpackeri decat pentru turisti cu mari pretentii in bagaj 😊.
Gradinile plutitoare de la Lacul Inle
Ne-am plimbat si cu barca pe lac
Raul Verde
Si asa arata casele plutitoare de pe Lacul Inle
Aici o piata locala a minoritatii Pa O