Nimic din ceea ce am vizitat pana acum nu mi-a egalat acea senzatie stranie de ,,din alta lume” asa cum a reusit Cappadocia. Inca traiesc parca acea dimineata rece, de februarie, in care sute de baloane umpleau cerul inca intunecat intr-unul din cele mai grandioase spectacole de la rasarit pe care le-am vazut pana acum. Dar despre asta, in randurile de mai jos.
Deocamdata ma vad nevoit sa explic de ce Cappadocia, de ce este atat de speciala, de ce este una dintre cele mai mari minuni ale lunii (neinclusa pe nedrept poate in topul al celor 7 minuni ale lumii moderne), de unde vine faima si mai ales, “Ce este de fapt Cappadocia?”.
Cappadocia nu este o cladire sau un monument, cum nu este nici un munte sau vreo vale, este de fapt o intreaga regiune din podisul central al Anatoliei, cam prim centrul Turciei, acea parte de Turcie mai putin umblata de catre turistii romani. Asta nu inseamna ca regiunea duce lipsa de turisti, din contra, atrage anual cateva milioane, cea mai mare parte a acestora venind pe aici in cautarea ineditului.
Doua lucruri atrag si incanta la Cappadocia: pe de o parte relieful, care asa cum spuneam in titlu te duce cu gandul la alta lume, si istoria milenara pastrata vie pe de alta parte. Fie ca vorbim de orase subterane cu zeci de kilometri de galerii ori de adevarate labirinturi sapate in roca vulcanica de civilizatiile precrestine, romane si apoi crestine care au locuit aceasta zona in ultimele mii de ani.
Fiind in centru Anatoliei, o regiune care prin definitie este la intersectia culturilor, din nou folosim sintagma ,,where East meets West” 😋, Cappadocia a fost pe cat de binecuvantata cu mozaicul culturilor si al religiilor care si-au lasat amprenta (la propriu, in roca moale, vulcanica), pe atat de blestemata de razboaie si distrugere. Ceea ce a ramas in urma este o adevarata minune a istoriei, a progresului si a civilizatie. Cel mai apreciat patrimoniu este reprezentat de bisericile sapate in stanca a caror fresce in stil bizantin ce au peste 1.500 de ani se pastreaza atat de bine.
Cappadocia a fost unul dintre cele mai importante centre ale bisericii crestine, un bastion al credintei chiar si atunci cand religia era interzisa, iar practicantii ei erau aruncati in groapa cu lei, in vremea imperiului roman. Mai apoi, a urmat randul stapanirii otomane si totusi, cu tot fundamentalismul religios care mustea din plin in imperiu, Cappadocia a ramas un simbol al bisericii ortodoxe grecesti si mai ales al crestinatatii.
Mai bine de 2.000 de ani, Cappadocia a fost crestina, perioada incheiata in urma cu ceva mai putin de 100 de ani, atat de paradoxal, tocmai odata cu venirea la putere a lui Mustafa Kemal Ataturk, parintele statului modern turc, nimeni altul decat fondatorul Turciei ,,laice”. Pentru ca istoria are intotdeauna paradoxurile sale, ceea ce a supravietuit Imperiului Roman sau Otoman, a fost alungat definitiv tocmai de ,,statul laic”, in timpul schimburilor de populatie care au succedat razboiului dintre Turcia si Grecia, la inceputul anilor 1920. Grecii crestini au fost mutati din casele lor, abandonandu-si pentru totdeauna orasele si bisericile sapate in rocile moi ale Cappadociei iar pentru regiune incepea sa se contureze incet incet o noua era: aceea a turismului.
Desi cea mai mare parte a turistilor care ajung in Cappadocia folosesc ca si poarta de intrare unul dintre aeroporturile din Kayseri sau Nevshekir, eu am ajuns aici intr-un mod ceva mai original, venind dinspre Adana, cu masina. Despre surprinzatoarea Adana voi scrie alta data, insa ceea ce vreau sa remarc este calitatea extraordinara a autostrazilor turcesti care nu se limiteaza doar la partea dezvoltata sau la zona de coasta turistica, ci au fost extinse in aproape toata tara.
Principalul oras din Cappadocia este Goreme, de departe cel mai spectaculos. Aflat chiar in inima regiunii, orasul este conectat direct de fiecare dintre cele doua aeroporturi, Kayseri respectiv Nevshekir de o retea de autobuze si shuttle bus-uri corelate perfect cu orele de zbor.
Pentru cazare cea mai inspirataa varianta este cu siguranta unul dintre sutele de ,,cave hotels”, hoteluri sapate in stanca ce recreeaza atmosfera autentica a locului. Exista variante pentru toate buzunarele, de la hosteluri cu preturi de cativa euro pe noapte pana la hoteluri de lux, al carui pret poate ating cateva sute de euro pentru o camera dubla. Cel mai convenabil loc in care va puteti caza este cu siguranta mai sus mentionatul Goreme, care se afla practic in inima regiunii, oferind cele mai bune facilitati si cele mai impresionante privelisti.
Vorbind despre preturi, nu va astepti la costuri prohibitive pentru niciun serviciu, cu exceptia experientei zborului cu balonul, care va poate scoate din buzunare in jur de 100 de euro. Este bine de stiut insa ca in Turcia ABSOLUT totul este negociabil, inclusiv cursul la o casa de schimb de pe Aeroportul Ataturk 😉, asa cum am reusit mai mult sau mai putin intamplator.
Nu va sfiiti sa negociati asadar cu una dintre multele agentii locale pentru un loc in balon. Asteptati-va sa platiti in jur de 10 euro (80 de lire) pentru o masa copioasa, intr-unul din multele restaurante traditionale din regiune sau 25 de euro pentru un tur de o zi care cuprinde esentialul zonei, insotiti de ghid si unde veti primi si biletele de intrare si transportul intr-un microbuz confortabil.
Aventuri memorabile pentru tineri
Prietenii de neuitat
Experiente acasa la localnici
Oricand in vacanta! (plata in rate)
Fara stres, gata de plecare!
Aventuri, nu vacante banale!