Printre orășele medievale și dealuri verzi în Umbria

Top 3 cuvinte despre Umbria: verde, orașe-fortăreață, liniște

Umbria este considerată “inima verde a Italiei”, titlu pe care și-l poartă mândră în toate imaginele reprezentative ale regiunii: pe steagul cu fundal verde, pe harta de pe Google Maps sau pe Google Images, Umbria este “verde” datorită peisajelor de munte și a colinelor înalte, cu lacuri, cascade și râuri ca un simbol al frumuseții naturale și al belșugului, dar și datorită oamenilor harnici de aici care se asigură în fiecare an că regiunea este valorificată prin plantațiile de măslini, vii întinse sau cereale.

Conservând atât de bine tradiția și istoria, orașele-fortăreață și-au păstrat funcția strategică pentru Umbria, chiar dacă astăzi rolul defensiv a fost înlocuit de cel turistic prin care atrag în zonă milioane de turiști anual.

A trecut vremea fortărețelor și a cavalerilor. Prin orășelele mici prin care am trecut și prin zona rurală din Umbria, timpul pare să aibă altă unitate de măsură. Pentru oamenii de aici, viața se scurge în liniște, ritualul de socializare la un espresso e de neînlocuit, iar masa în familie seara la un pahar de vin este probabil cel mai așteptat moment al zilei.


Călători în Umbria

Traseul nostru în Italia Centrală a început cu Roma (că nu degeaba “Toate drumurile duc la Roma.”) și s-a continuat cu un roadtrip în Umbria și Toscana, cele două regiuni vecine din centrul Italiei.

Umbria vs. Toscana. Amândouă sunt faimoase pentru orășelele medievale bine păstrate, mâncarea delicioasă, peisajele cu dealuri verzi și cărări ascunse, neobișnuit de pitorești. Dacă Toscana este deja un nume în toată lumea când vine vorba de turism, Umbria pare că este cu cel puțin 20 de ani în urma Toscanei. Asta nu neapărat pentru că nu ar avea locuri turistice de oferit, ci poate ce îi lipsește Umbriei este un oraș de nivelul Florenței și finețea vinurilor de Chianti. Umbria rămâne totuși unică pentru ciocolata Perugina și pentru orășelele înghețate în timp și ceva mai liniștite, neasaltate de mii de turiști.

Înainte de a intra în regiunea Umbria, venind de la Roma,  ne-am oprit în Civita di Bagnoregio, un orășel medieval de tip fortăreață ce stă semeț pe o stâncă abruptă care îți dă impresia că se poate surpa în orice clipă, amintind de castelul din poveștile lui Walt-Disney, însă de această dată în decor medieval, autentic, pitoresc. Nu este doar o impresie, Civita di Bagnoregio fiind denumit din acest motiv “orașul care moare” deoarece roca în vârful căreia este amplasat se surpă pe zi ce trece din cauza structurii de loess. Totuși, poziția aparte îi aduce și un privilegiu: acela de a rămâne înghețat în timp, ferit de valul modernizării. Azi, în 2015, singura cale de acces către mica așezare-fortăreață este printr-un pod îngust, construit pe cantul dealului, ce parcurge prăpastia până la poarta etruscă veche de 2500 de ani.

În orașul locuit astăzi de cei maxim 100 de oameni (asta pe perioada verii, iarna reducându-se la 12 oameni), nu există niciun colț care să trădeze decorul medieval unde se poate filma oricând, fără probleme, un film din altă epocă.

În scurta noastră plimbare prin orășel, am avut norocul să îl întâlnim pe Sandro, unul dintre puținii locuitori permanenți. Sandro ne-a povestit adevărata istorie a locului: de la un oraș prosper cu peste 1200 de locuitori în anul 1000, la decăderea orașului datorată cutremurelor consecutive și evacuarea locuitorilor în Bagnoregio, orașul nou și până distrugerea parțială suferită în timpul celui de-al doilea război mondial. Mai departe, prin anii ’70, “Puteai dormi pe jos oriunde de liniștit și sigur ce era aici.”, iar acum atmosfera este la fel de boemă și liniștită, fiind o plăcere să te așezi la una dintre terasele din Piazza Duomo, cu biserica San Donato lângă și cele câteva străduțe pietruite ce se desprind din centru către marginile orașului.

Față de decorul anilor ‘70, ceva s-a schimbat totuși. Globalizarea și turismul au ajuns și în Civita de Bagnoregio, aducând atât consolidarea vechilor clădiri, cât și oameni bogați de prin toată lumea ce și-au cumpărat aici casă de vacanță precum cântărețul Claudio Baglioni sau peste 500,000 de turiști ce vizitează anual orașul. Dacă vă îndrăgostiți de orășel, ultima casă vândută aici a costat în jurul a 700,000 euro. Good luck!

Civita di Bagnoregio

Civita di Bagnoregio - un oraș greu de cucerit

Pe aici și doar pe aici se ajunge în Bagnoregio

Pe aici și doar pe aici se ajunge în Bagnoregio

Doi străini

Doi străini

Să nu credeți că cei 500,000 de turiști sunt de prin zonă! Chiar și turiști japonezi de peste 60 de ani au fost cuceriți de Civita de Bagnoregio :)

Să nu credeți că cei 500,000 de turiști sunt de prin zonă! Chiar și turiști japonezi de peste 60 de ani au fost cuceriți de Civita de Bagnoregio :)

Biserica San Donato din Piața Centrală

Biserica San Donato din Piața Centrală

 

Călători în Orvieto

La doar 20 de km de Civita de Bagnoregio ne-am oprit în primul orășel din Umbria, Orvieto. Peisaje cu ținuturi verzi, apoi, ridicând ochii către următorul nivel, ai în față zone stâncoase și, în continuare, ce îți sare în ochi este una dintre stâncile vulcanice care se continuă cu zidurile cetății Orvieto.  De jos, se văd doar vârfurile caselor așezate în trepte și, în centru, dominând toata zona, Domul din Orvieto.

De altfel, Domul din Orvieto este printre cele mai frumoase din Italia, atât prin fațada sa pictată în culori dinamice, cât și pentru capela San Brizio realizată de către Luca Signorelli într-un stil ce punea accentul pe gesturile umane mai mult decât pe simboluri, stil de la care s-a inspirat chiar și marele Michelangelo.

Orașul mai este recunoscut în lume și datorită așa-numitului oraș-subteran, rămas moștenire de la etrusci, oraș ce se poate vizita în fiecare zi în cadrul tururilor organizate doar în anumite intervale orare. Noi ne-am nimerit într-o fereastră în care nu se organiza turul, între 13:00 și 16:00...siesta fiind și aici un obicei înrădăinat la italieni, preluat probabil de la vecinii lor mediteraneeni.

Fiind ales de către Statul Papal să fie una dintre reședințe, Orvieto a avut un statut special, lucru pe care ni l-am putut imagina și noi în timp ce ne plimbam printre străduțele medievale și mai ales când am urcat în Torre del Moro de unde am putut vedea și de sus orașul bine fortificat și organizat.

Auzisem că orășelul Todi este locul perfect pentru un apus în Umbria, așa că ne-am îndreptat către următoarea destinație, nu înainte de a face câteva opriri prin ținutul verde al Umbriei.

Către Orvieto - Toata pânzele sus!

Toate pânzele sus, spre Orvieto!

Am ajuns în Orvieto

Am ajuns în Orvieto!!!

Viața în Orvieto

Viața în Orvieto

pisica cetate

La cât sunt de liniștite astăzi, orășelele medievale din Italia par că sunt apărate doar de pisici...torcând :)))

Domul din Orvieto domină peisajul și de la înălțime

Domul din Orvieto domină peisajul și de la înălțime

Frumusețea stă în detalii

Frumusețea stă în detalii

În peisajul din Umbria, pe lângă plantații de vii, și cele de măslini sunt la loc de cinste

 

Călători în Todi

Așa cum ne-am dorit, am ajuns la timp pentru a găsi un punct de belvedere pentru apus în Todi cu ajutorul localnicilor, mereu săritori și ospitalieri cu turiștii curioși prin zonele acestea.

Deși apusul s-a ridicat la nivelul așteptărilor, Todi înseamnă mai mult decât priveliști de pus în ramă, pentru că, în perioada Evului Mediu, Todi a fost și el comună liberă ca și Orvieto și chiar a fost multă vreme rivalul acestuia din urmă.

Cadre medievale? Străduțe înguste? Piața cu pavaj cubic cu un dom masiv din piatră în centru? Piața Centrală din Todi este locul preferat al multor regizori de film atunci când caută un decor autentic cu ingredientele de mai sus.

Următoarea zi era rezervată tot Umbriei, însă de această dată am descoperit cele mai cunoscute orașe din Umbria în lumea întreagă, Perugia și Assisi despre care am scris aici.

 
Apusul peste Umbria

Apusul peste Umbria

Un turist în parcul din Todi

Un turist în parcul din Todi

Piața “de regie”din Todi

Piața “de regie”din Todi 


Oameni ai locului

Putem spune că am fost printre norocoși având în vedere că ne-am întâlnit pe străduțele din Civita de Bagnoregio cu unul dintre cei 12 locuitori veritabili ai orășelului, Sandro, un om de peste 60 de ani care a trăit pe pielea lui transformările locului. Dincolo de bune și de rele, Sandro a fost printre puținii care au ales să rămână toată viața în Civita: “Am avut ocazia de-a lungul vieții să cunosc și alte tipuri de orașe, însă mereu am fost atras ca de un magnet de Civita de Bagnoregio, un oraș special...orașul în care m-am născut [...]. Ca toți locuitorii de aici, eu am un restaurant și din asta trăiesc.”

Sandro, unul dintre cei 12 locuitori permanenți ai Civita di Bagnoregio

Sandro, unul dintre cei 12 locuitori permanenți ai Civita di Bagnoregio


Ghid și obiective turistice (pe zile)

Am plecat dimineața din Roma și am avut la dispoziție o zi pentru a vizita cele 3 orășele – Civita di Bagnoregio (deși se află în Provincia Viterbo, fiind foarte aproape de granița cu Umbria l-am inclus în articolul nostru cu acest nume), Orvieto și Todi.

Din Roma până în Civita di Bagnoregio sunt 127 de kilometri, cam 1 h și 45 de minute de mers cu mașina. Orvieto este foarte aproape de Civita di Bagnoregio, 24 de kilometri, pe care îi parcurgeți în 40 de minute. Fiind orașe vecine, din Orvieto în Todi ajungeți rapid – cam 50 de minute (40 de kilometri).

Din Todi, noi am ales să dormim în Perugia, care se află la doar 30 de minute distanță cu mașina. Despre Perugia am povestit mai multe în articolul de aici. O altă variantă ar fi să vă întoarceți tot în Roma, care se află însă la 1 h și 30 de minute distanță.

  • Civita di Bagnoregio: mica așezare pare din depărtare o cetate decupată din povești. Supranumit orașul care moare, Civita di Bagnoregio este situat pe vârful unui deal sculptat de vânt într-un canion și înghețat parcă în epocă medievală. Astăzi, orășelul are între 12 și 100 de locuitori permaneți, iar singura cale de acces către localitate este pe un pod de câteva sute de metri ce traversează canionul și face legătura cu Bagnoregio, orașul nou. Nu vă imaginați însă că este o așezare lăsată în paragină: casele de aici valorează milioane de euro iar printre cei ce le dețin, se numără milionari americani sau vedete italiene. Cam într-o oră aveți timp suficient să îl explorați la pas, iar dacă doriți o pizza sau un espresso, aveți ceva variante din care să alegeți.
 
  • Orvieto: rocile vulcanice se unesc cu zidurile cetății Orvieto, formând imaginea unui oraș ce pare de necucerit. Orașul are locul său în istorie, fiind situat pe drumul ce leagă Roma de Florența. A fost pe rând, importantă cetate etruscă, oraș roman, oraș medieval cu peste 30,000 de locuitori la anul 1300, sau oraș ales de către Papi ca reședință. Aveți nevoie de câteva ore pentru a vizita partea veche a orașului în liniște.
  • Domul din Orvieto este considerat unul dintre cele mai importante din Italia din punct de vedere artistic, în primul rând datorită fațadei (au fost nevoie de aproape 300 de ani pentru finalizarea ei), dar și pentru capela San Brizio realizată de către Luca Signore