La Bella Sicilia: Povestea călătoriei noastre

sicilia palmier soare

La Bella Sicilia: Taormina și Siracuza 

Top 3 cuvinte despre Taormina și Siracuza: la dolce vita, istorie antică, mafia siciliană

Când am pus piciorul în Taormina, primul gând a fost că expresia la dolce vita a pornit de aici, unde între dealurile pitorești, ruinele antice și plajele cu apă de un verde smarald, cristalin, oamenii își petrec zilele pe la terase, savurând un espresso și câteva delicioase cannelloni, aranjate cochet pe farfurie. Seara, în piața centrală, pe un platou de unde poți admira marea de la înălțime și muntele Etna ce veghează în depărtare, oamenii își continuă la dolce vita, punând parcă suflet în fiecare melodie cântată de artiștii locali.

Taormina și Siracuza înseamnă istorie la tot pasul, clădirile vechi făcând parte din peisaj și fiind în sine obiective turistice. Dintre toate, sunt câteva locuri care au peste 2000 de ani vechime, cum este Teatrul Grecesc din Taormina sau cel din Siracuza și castelul Eurialo. Ca să vă faceți o idee despre cât de vechi este Siracuza, ei bine, aici s-a născut Arhimede…marele Arhimede care pentru noi este asociat cu epoca antică. Mai mult, acum 2700 de ani, Siracuza era un oraș de nivelul Atenei, înfrățit cu Sparta și Corint, descris de Cicero ca fiind “cel mai mare oraș grecesc și cel mai frumos din câte există”.

Cu siguranță cu toții am auzit de expresia mafia siciliană, mai în glumă, mai în serios, mai în filmele hollywoodienne, dintre care The Godfather poate fi numit cap de afiș. Povestea spune că pentru a trăi la dolce vita, sicilienii au inventat mai înainte mafia. Sicilia a fost un pământ râvnit de foarte multe puteri de-a lungul anilor. Greci, romani, arabi, francezi și spanioli, cu toții au luptat pentru această insulă. Cei mai afectați erau bineînțeles localnicii, așa că, prin secolul al XIX-lea s-au organizat în grupări private prin care au încercat să schimbe regulile jocului și, prin amenințarea armelor, au început să ceară taxă de protecție de la cei mai bogați proprietari de teren. Cu toate acestea, sărăcia încă domnea în insulă, ca urmare mafia siciliană a urmat visul American, iar în Sicilia au rămas doar poveștile și la dolce vita.

Călători în Taormina și Siracuza

 

Primele 2 zile: La dolce vita prin Taormina

Ca să ajungem în Taormina, am zburat pe ruta București-Catania și de acolo am luat un autocar care, după o scurtă oprire în Naxos (stațiunea vecină), a ajuns în Taormina, destinția noastră de vacanță.

Sicilia este un loc căutat de toți pentru vacanțe de vis cu mult soare, iar Taormina este considerată perla insulei, încă de pe vremea romanilor, dintre care cei mai bogați și norocoși alegeau să își petreacă aici o parte din timp. Renumele Taorminei s-a dus peste mări și țări și nume celebre precum Goethe, Alexander Dumas, Oscar Wilde și Richard Wagner au ales să creeze aici, dedicând o parte din lucrările lor locului, cum ar fi cartea lui Goethe Călătoria italiană.

Dacă e totuși să ne întoarcem la începuturi, prima piatră de temelie din Taormina a fost pusă de către greci, cu vreo 700 de ani înainte de Hristos. Fiind un punct strategic pentru Sicilia, Taormina a fost printre cele mai râvnite teritorii de aici, astfel încât a fost cucerită pe rând de romani sau chiar de bizantini, arabi, francezi și spanioli…sper că nu am uitat și ofensat vreun cuceritor lăsat în umbra istoriei .

Dacă vorbim de aspectul orașului, stilul învingător a rămas cel al romanilor, însă grecii punctează decisiv la capitolul “cel mai grandios monument” prin amfiteatrul grecesc ridicat prin secolul III înainte de Hristos.

Taormina este genul de oraș idilic care a reușit să ne cucerească chiar de la prima plimbare pe străduțele înguste, pavate cu piatră cubică de pe vremea romanilor și populate cu case mediteraneene cu ale lor celebre terase și flori de leandru. Plimbarea pe Corso Umberto, strada principală a orășelului, a fost plină de tentații, care mai de care mai ademenitoare: cannelloni, înghețată italiană, ceramică fină siciliană, ultimele colecții Gucci și Armani și suveniruri pe alese.

După plimbarea pe străduțe, am făcut o oprire în centrul orașului, unde, în stil caracteristic italian, se întinde piața IX Aprilie, parcă pictată după modelul unei table de șah datorită pavajului alb-negru. Piața este delimitată de cele două biserici realizate în stiluri diferite: catedrala gotică Sfântul Augustin și biserica barocă Sfântul Ion. Tot piața IX Aprilie este locul de petrecere favorit al oamenilor, terasele de aici răsunând a canzonette italiene și fiind uneori scenă de dans pentru cei mai îndrazneți. În plus, se spune că de aici poți surprinde una dintre cele mai frumoase panorame ale orașului.

Nu doar Goethe sau Oscar Wilde au fost impresionați de Taormina, ci și o serie de aristocrați ai vremii, iar cea care și-a lăsat cel mai mult amprenta asupra locului a fost nobila engleză Florence Trevelyan care, după ce a făcut un tur al Europei timp de doi ani, a ales ca loc de suflet Taormina. Florence a investit o parte din energie și banii săi pentru a crea Villa Comunale, astăzi parcul central al orașului care ne-a atras atenția prin plantele exotice și clădirile stil turn, cu o arhitectură deosebită.

Înainte de a ne relaxa la plajă, am mers să vizităm teatrul grecesc, până la urmă, principalul obiectiv al Taorminei – după toate ghidurile turistice . Construit de greci, reconstruit și folosit apoi de romani pentru “pâine și circ”, teatrul ne-a impresionat prin imensitatea construcției păstrate aproape perfect și pentru imaginile de colecție cu marea și Etna văzute printre pietrele vechi de mii de ani. Traseul complet și alte informații utile găsești în secțiunea De la traseu la utile.

Locul unde “muntele” întâlnește marea, vegheat atent de Marele Etna în depăratare

Locul unde “muntele” întâlnește marea, vegheat atent de Marele Etna în depăratare

Amfiteatrul din Taormina

Amfiteatrul din Taormina

Villa comunale - astăzi parcul central din Taormina

Villa comunale – astăzi parcul central din Taormina

Piața centrală cu biserica Sf. Ion: clădiri istorice și flori de leandru

Piața centrală cu biserica Sf. Ion: clădiri istorice și flori de leandru

Străduțele cu căsuțe decupate parcă dintr-o poveste

Străduțele cu căsuțe decupate parcă dintr-o poveste

Ceramică fină de Sicilia

Ceramică fină de Sicilia

Renumitele terase de bloc siciliene, cu al lor peisaj marcă înregistrată

Renumitele terase de bloc siciliene, cu al lor peisaj marcă înregistrată

Taormina pe la înserat

Taormina pe la înserat

Concertul de seară

Concertul sicilian de seară

Nunta siciliană

Nunta siciliană

 Zilele 3-5: Plajă, soare și bărcuțe

O fi Taormina plină de istorie și peisaje de poveste, dar nici plajele nu sunt departe de la dolce vita, doar nu degeaba s-a dus vorba încă de vremea romanilor că aici este un mic colț de rai.

Ca să fie și mai palpitant, ca și cum nu am fi așteptat-o destul, înainte să ne bucurăm cu adevărat de plajă, am admirat-o neputincioși de la geamul telecabinei, singurul mod “omenesc” de a cuceri plaja de pe crestele abrupte ale Taorminei. Spunem “omenesc” pentru că mai există și varianta clasică pe roți, cu un autobuz fantomă ce are ca termen estimat de sosire în stație între 1-3 ore .

Pe lângă faptul că am economisit timp cu telecabina, am putut vedea întreaga coastă, chiar și renumita Isola Bella care ni s-a părut o bucată de țărm purtat un pic de mare. Plaja nu este dintre acelea de tipul Caraibe sau Antalya, zona fiind stâncoasă, însă apa limpede și verde, numai bună pentru snorkeling, la pachet cu vegetația din jur, compensează din plin. De altfel, pentru stânci, există antidot: crocși (pentru referință, un fel de sandale ale bunicului ).

Cum Isola Bella este la o aruncătură de băț de plajă, nu a durat prea mult până am plecat la pas să vedem și noi curioși ce se ascunde pe insula frumoasă sau perla Mediteranei, cum o numesc unii (nici măcar înot, apa îți ajunge până la genunchi dacă ai măcar peste 1.50m).

În afară de vegetația luxuriantă cu plante rare și colorate, insula e aparte prin povestea ei, mica palmă de pământ fiind odinioară casa lui Florence Trevelyan, mare parte din decor și din speciile de plante fiind opera ei. Traseul de pe insulă înseamnă căteva sute de trepte în spirală și opriri după bunul plac când pentru a admira peisajul de la înălțime, când pentru a trage cu ochiul la plajele și piscinile private de la hotelurile de lux de pe țărm.

A doua zi am făcut o mică croazieră în larg, cu opriri la Grota Albastră (numită așa datorită reflexiei luminii ce îi dă apei o culoare de un albastru intens și un loc perfect pentru snorkeling) și în larg pentru sărituri din barcă sau înot.  A fost ziua în care am stat mai mult în apă decât pe uscat, ce să mai, ne-am simțit ca peștele în Marea Mediteraneană .

Pe marele Etna l-am văzut doar din depărtare, dar din ce am auzit, se organizează excursii de o zi, cu jeep-uri pe trasee off-road până aproape de craterul celui mai mare vulcan activ de pe continent.

Drumul către paradis. Cei mai puțin norocoți erau în așteptatea autobuzului-fantomă.

Drumul către paradis. Cei mai puțin norocoți erau în așteptatea autobuzului-fantomă.

Prima întâlnire cu plaja din Taormina

Prima întâlnire cu plaja din Taormina

Plaja cu pietre fine din Taormina

Plaja cu pietre fine din Taormina

Intrarea in grota albastră

Intrarea in grota albastră

Apa cristalina... numai bună de o baie :))

Apa cristalina… numai bună de o baie :))

Isola Bella

Isola Bella

Ne-a furat peisajul

Ne-a furat peisajul

Vacanță! :)

Vacanță! 🙂

Ziua 6: Siracuza – acasă la Arhimede

A șasea zi în Sicilia am închiriat un mic Fiat, ce-i drept fără prea mulți căluți putere sub capotă, însă care ne-a dus cu bine către Siracuza. Siracuza este mai mult decât o destinație pe GPS, este casa lui Arhimede, unul dintre cele mai vechi orașe din lume, întemeiat de greci, cucerit de romani și râvnit de toată lumea.

Ortygia, partea veche a orașului, adăpostește o expoziție vie de clădiri de pe vremea grecilor și a romanilor, dintre care cel mai mare teatru grecesc din lume, fântâna Arethusa care este menționat și de către poetul roman Vergillius în poemele sale sau templul lui Apollo, cel mai vechi templu din Sicilia.

“Ambasadorul” Siracuzei în lume este fără îndoială Arhimede, născut, crescut, învățat și apoi desăvârșit în strălucitul oraș al vremii, egalul Athenei și înfrățit cu Sparta. Povestea spune că geniul lui Arhimede ce a construit tot felul de mașinării de război, i-a ajutat pe greci să țină piept romanilor timp de aproape doi ani de zile. În momentul în care romanii au spart zidul, au reușit să pătrundă în oraș și au ajuns și în casa lui Arhimede. Acesta i-a întâmpinat, cum altfel decât lucrând la o teoremă, iar răspunsul lui curajos și pasionat “Lăsați-mă în pace să îmi termin teorema!” a însemnat sfârșitul pentru el.

Vremea era superbă și, printre atâtea clădiri învechite de vreme, plimbarea prin centrul orașului vechi a fost parcă un cadru di