Asa cum v-am obisnuit, astazi calatorim tot foarte departe, undeva la 10.000 de kilometri distanta de Romania, catre vest. Ne oprim deodata atrasi de o pata verde, cat un continent, si ne amintim de acea “padure a lumii” despre care am invatat la geografie ca s-a format de-a lungul Amazonului. Pe o suprafata de aproximativ 5.5 milioane de kilometri patrati se intinde o padure tropicala deasa, plina de mistere, de fenomene care nu ne sunt cunoscute, o lume pe care de cele mai multe ori o vedem doar in documentare. Bine ati ajuns in jungla amazoniana, inima verde a globului!

Ceea ce e si mai putin stiut este ca in mijlocul acestei jungle traiesc si astazi ca in epoca de piatra in jur de 100 de triburi de indigeni, izolati complet de tot ce se intampla in lume. Sunt acei indieni de prin filme, imbracati in port tribal, cu cateva bucati de piele, cu pene colorate de Tucan in par si cu arcuri cu sageti cioplite manual, pregatindu-si hrana in jurul focului. Aceste comunitati autentice au fost identificate si sunt protejate pentru a continua sa traiasca in liniste, ca urmare dovezile sunt cele cateva poze din elicopter care ne arata cum traiesc.

Dar ce ati spune daca v-am marturisi ca noi am cunoscut un astfel de bastinas nascut intr-un trib izolat, la capatul junglei amazoniene, atat de izolat incat singura modalitate de a ajunge aici este sa te antrenezi bine, bine si sa mergi pe jos vreo 3 saptamani prin jungla, pe drumuri nebatatorite?

E adevarat, numele lui actual este Billy (nu am putut tine minte si nici macar pronunta numele lui de trib), traieste de 15 de ani in Manaus, orasul-poarta de intrare in jungla amazoniana si lucreaza ca ghid pentru tururile facute in jungla. Am fost norocosi sa facem un tur cu el in 2015 si sa ii aflam povestea de viata.

Billy s-a nascut intr-un trib complet izolat si, pana la varsta de 16 ani, singura realitate pe care o stia era cea a junglei, a luptei de supravietuire, in care oamenii se bazeaza pe natura sa le ofere in fiecare zi o sursa de hrana si un adapost. E un stil de viata axat pe instincte, pe comunicarea cu animelele padurii si de intelegere a semnelor date de natura.

La varsta de 16 ani, micul copil al junglei a fost recrutat de armata braziliana care la vremea respectiva pornea in recunoastere pentru a descoperi parti necunoscute din tara. Cu voia sau fara voia lor, asta doar ei stiu, armata recruta tinerii din triburi si ii lua in armata cu gandul de a-i integra in societate. Tinerii erau inglobati intr-un program special, urmand ca dupa aceasta perioada fiecare sa isi decida soarta: fie ramaneau in societate, fie se intorceau in cadrul tribului.

A fost si cazul lui Billy, care a facut parte din acest program, destul de dur dupa cum va imaginati pentru un om crescut intr-un trib pana atunci. Totusi, Billy a reusit in timpul petrecut acolo sa treaca cu brio incercarile de zi cu zi si chiar sa isi fac cativa prieteni. Ceea ce avea sa ii schimbe viata in curand.

Momentul de cotitura a fost cel in care programul s-a terminat si Billy nu era convins pe ce cale sa o ia. La sfatul unui prieten, profitand de al 6-lea simt pe care l-a dezvoltat in jungla, Billy a aplicat mai departe la scoala de ghizi. Trebuia sa mai treaca cateva incercari, cativa ani de studiu, sa invete engleza pentru ca apoi sa poate fi ghid pentru tururile in jungla, in locul in care s-a nascut.

Trei ani mai tarziu, Billy este ghid cu acte in regula, locuieste in Manaus, un oras cat Bucurestiul, de aproape 2 milioane de locuitori si merge in fiecare saptamana cu turistii, aratandu-le frumusetile padurii tropicale.

In 2015 cand l-am cunoscut noi, dupa 15 ani de cand era ghid, Billy era plin de entuziasm si pasiune, extrem de glumet si de bine dispus, dornic mereu sa ne ajute sa avem parte de o experienta autentica. Si a reusit asta! Am petrecut 2 zile cu el, timp in care am pescuit piranha, am mers cu barca printre mirajul de liane, urmarind pasarile si animalele junglei, Billy s-a urcat ca o maimuta in varful unui copac inalt de 4 metri ca sa ne aduca un lenes sa il vedem mai indeaproape, am vanat noaptea pui de crocodili in apa si am facut treking. Billy avea un al 6-lea simt cum nu am mai vazut niciodata: el simtea de la zeci de metri delfinii cand se apropiau, vedea lenesii, pasarile si serpii in copaci acolo unde nici zoom-ul aparatului nu faceau fata si vana cu o viteza neobisnuita puii de crocodil direct din barca. Au fost doua zile pline, presarate cu aventura pe care nu le vom uita niciodata. Daca ajungeti prin jungla amazoniana, va recomandam sa il cautati pe Amazon Billy pe Facebook!

L-am intrebat care sunt lucrurile pe care le-a invatat in viata pana acum si pe care le-ar transmite ca lectii de viata celor din jur:

1. “No pain, no gain!” Fiecare experienta are rolul ei si vreau sa invat in fiecare zi ceva nou. Asa ca mi-am promis sa ma bucur din plin de fiecare clipa si de tot ce ne ofera lumea aceasta. Nu imi imaginam ca sunt atat de multe lucruri pe planeta, ca oamenii sunt atat de diversi…si de frumosi! Am descoperit o lume cu totul noua de care vreau sa ma bucur si sa o descopar cat pot de mult. Mi-ar placea ca intr-o zi sa ajung in Europa, vin foarte multi turisti cu care m-am imprietenit de acolo si mi se pare un loc fascinant!
2. Nu imi voi uita niciodata originile, de aceea voi pastra mereu respectul si comuniunea cu natura. Am momentele mele in care ma duc in mijlocul naturii, doar eu si cu animalele junglei. Uneori imi iau un rucsac in spate cu cateva provizii si inaintez cateva zile in jungla, pana raman doar cu natura care imi da un sentiment puternic de conectare si bunastare. De asemenea, o data pe an, ma duc acasa la ai mei si calatoresc 3 saptamani prin jungla si acesta e un drum drag mie. Imi place sa imi amintesc de inceputuri si sa reflectez la ce am facut in ultimul an.
3. E important sa ai curajul sa incepi de la zero si sa incerci altceva! Incercarea moarte nu are. Cand m-am mutat in Manaus, m-am simtit pierdut, dezradacinat, aveam un sentiment de angoasa si mi-era frica de necunoscut, deci cam de tot 😄. Nu era insa cale de intoarcere, am mers mai departe si astazi ma bucur foarte mult ca am facut acest pas. No pain, no gain! 😊
4. Dupa familie, prietenii sunt cei mai importanti. Mi-am facut prieteni in Manaus, in jungla, dar si turisti-prieteni de peste tot din lume. Ma simt foarte norocs, asa am ajuns sa cunosc obiceiurile altor oameni, sa cunosc prin ei cum e viata in alte locuri de pe glob si oricand le pot scrie pe Facebook si tine legatura cu ei.
5. Daca esti pasionat de ceea ce faci, oamenii simt si vei ajunge sa faci o treaba foarte buna. Ma simt dator sa dau ceva inapoi lumii si cred ca cel mai mare dar al meu este aceasta comuniune cu natura. De aceea imi place foarte mult ceea ce fac si vreau sa cred ca prin munca mea le ofer oamenilor o experienta prin care ii apropii de natura si le arat ce inseamna asta. Nu mi-ar placea nicio clipa sa fac altceva, nu m-as imagina in alt loc pe pamant.

Sa fie oare asta reteta fericirii? Sa fii mereu impacat in viata cu ceea ce ai ales sa faci ca sa iti castigi traiul? Si oare ce ar trebui fiecare dintre noi sa tinem minte ca sa ne bucuram din plin de fiecare clipa? Pentru tine care ar fi acel lucru?

Billy: No pain, no gain :))

Acasa la o familie traditionala din jungla

Casele plutitoare din jungla amazoniana

Pe drumuri de tara

Magazinul local din jungla

Un amic

Am plecat sa cucerim jungla